Cluj-Napoca, 27 august 2014

„Dreapta” are un singur candidat: Klaus Iohannis!

   Ultima lună a adus cu sine limpezirea situației în zona „dreptei” politice din România sub aspectul coagulării acesteia și în ceea ce privește stabilirea candidatului la funcția supremă în stat.

Într-o succintă recapitulare așa după cum este cunoscut, după consumarea alegerilor europarlamentare din luna mai anul curent, cele două partide importante ale zonei de „dreapta”, PNL și PDL, au demarat negocierile în vederea stabilirii traseului și condițiilor unificării lor într-o „mare formațiune politică”, afiliată în plan continental Partidului Popular European iar la nivel global Internaționalei Centrist-Democrate (fostă „Creștin-Democrată”).

Pe traseul unificării acestora au apărut și două formațiuni mai mici, Forța Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu și Inițiativa România Liberală (IRL) a lui Andrei Chiliman, ambele „înghițite” înaintea „congresului unificării dreptei” de către PDL, acolo unde vara a fost mai puțin agitată.

De partea cealaltă, în PNL, apele au fost mai puțin liniștite în condițiile în care demisionatul lider Crin Antonescu a revenit intrând în cursa internă pentru stabilirea candidatului la Președinția României la concurență cu Klaus Iohannis, fapt care a necesitat recurgerea la sondajele de opinie. Finalul, oarecum previzibil, a dat câștig de cauză primarului Sibiului.

Tot atunci a avut loc și plecarea din partid a lui Călin Popescu Tăriceanu care, nemulțumit de destructurarea USL-ului, s-a raliat lui Victor Ponta, fapt care l-a ajutat să-și păstreze funcția de președinte al Senatului României. Încercarea sa de a încropi o formațiune politică nu a dat însă roade nici până la această oră!

Congresul comun al celor două partide, desfășurat la 26 iulie 2014 la București, a consfințit fuziunea lor sub numele Partidul Național Liberal.

Luând în calcul unele dificultăți, inerente procesului de unificare, cele două formațiuni politice au convenit ca până la fuziunea lor efectivă într-un singur partid, programată pentru ianuarie 2015, să opteze pentru formula unei alianțe politice și electorale denumite Alianța Creștin-Liberală PNL-PDL, ca vehicul electoral al candidatului lor comun pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie, desemnat tot în urma unor cercetări sociologice.

În cursa pentru stabilirea acestuia s-au înscris Klaus Iohannis din partea vechilor liberali și fostul ministru al Justiției Cătălin Predoiu, din partea democrat-liberalilor, câștigător fiind și de astă dată Iohannis.

Pe parcurs, pe culoarul „dreptei” au apărut și alte nume cu pretenția de a o reprezenta în cursa pentru Cotroceni: omul de afaceri Viorel Cataramă, Monica Macovei (europarlamentar), Cristian Diaconescu (PMP) și „iepurele” pesedist Călin Popescu Tăriceanu.

Dar lucrurile nu s-au oprit aici! Într-un final, proaspăta șefă a PMP-ului Elena Udrea, după ce l-a „descalificat” pe Cristian Diaconescu din calitatea de „prezidențiabil” al formațiunii, și-a validat propria candidatură sub privirile admirative ale lui Traian Băsescu, evident tot în contextul audodeclarat al reprezentării „dreptei”!

Oare ce să mai înțeleagă omul din toată această îmbulzeală de candidați la „prezidențiale” de pe „dreapta”, s-ar putea întreba mirați unii?!

Răspunsul la întrebare nu e greu de dat întrucât diferența dintre autentic și fals este la îndemâna fiecăruia!

În plus nu e suficient să te autodeclari „de dreapta” mai trebuie și să ai cu ce să justifici pretenția respectivă! Oamenii pot să spună multe despre ei înșiși dar dincolo de asta mai trebuie ca și datele lor personale să le susțină afirmațiile!

Și apoi una este să ai șanse reale de reușită și alta e să „te umfli în pene”, cum s-ar zice, doar pentru a impresiona!

Or, până una-alta, în virtutea adevărului și conform sondajelor de până acum, singurul care întrunește ambele condiții este Klaus Iohannis, candidatul Alianței Creștin-Liberale! 

                                              Florin-Vasile ȘOMLEA

                                                     - analist politic -