Cluj-Napoca, 17 iunie 2015

„- De ce noi?!”

De ceva vreme rulează pe marile ecrane un film interesant despre adevărurile din România, mai puțin cunoscute, dar bănuite de mulți dintre noi.

Filmul se numește „De ce eu?” și îl are ca regizor pe binecunoscutul realizator Tudor Giurgiu.

Ceea ce ne prezintă această peliculă din categoria filmului realist este o veritabilă frescă a unui segment de societate românească de la începutul anilor 2000, cel al elitei politice, acțiunea fiind axată pe prezentarea „instrumentării” actului de justiție într-un context complicat și plin de complicități!

Având la bază cazul real al procurorului Cristian Panait, decedat în condiții nu tocmai clare, filmul regizorului Tudor Giurgiu menține trează atenția cinefilului pe toată durata sa și ne arată cât de dense și încâlcite sunt ițele „Sistemului”, cel care și-a structurat formele tentaculare la nivelul întregii țări și care își face simțită prezența ori de câte ori își simte amenințate poziția și interesele.

 Prins în capcanele acestuia, „procurorul Cristian” își pune la un moment dat întrebarea rămasă fără răspuns: „- De ce eu?”.

Am văzut acest film care ne rezervă și o „surpriză”: prezența unui „coleg de breaslă” al personajului Cristian, „procurorul Victor”, în care îl recunoaștem ușor pe Victor Ponta! Da, da, chiar așa, pe actualul mare lider politic și premier!

Atitudinea lui „Victor” din film nu diferă de ceea ce știm despre personajul real, regăsind la acesta elementele care definesc „esența” personalității lui Ponta: pragmatism cinic, carierism, oportunism etc.!

Dar, pentru a vă menține interesul viu, mă opresc aici cu considerațiile proprii, invitându-vă să faceți efortul de a intra în sala de cinematograf unde filmul poate fi urmărit și „decantat” de către fiecare.

*

Pornind de la interogația adresată de către „procurorul Cristian” superiorului său ierarhic „– De ce eu?” ne putem pune, la rândul nostru, întrebarea: „- De ce noi?!”.

Concret, de ce trebuie ca noi să suportăm ceea ce se întâmplă în această țară de 25 de ani? De ce se „așează” atât de greu viața omului de rând în România și de ce de la un ciclu electoral la altul speranța de redresare a țării și a vieții noastre se tot amână? Și întrebările ar putea continua așa la nesfârșit!

Desigur răspunsurile ar putea fi multe și în mod sigur situația de azi nu poate fi schimbată peste noapte iar pașii care ar trebui urmați în acest sens nu sunt puțini!

Ne dăm seama de asta chiar și din evoluția scenei politice interne din ultimele săptămâni.

Zidul făcut recent de „Sistem” în jurul lui Ponta pentru a nu fi expus acțiunilor DNA-ului, coroborat cu intențiile de modificare a Codului Penal, în sensul îngreunării acțiunilor anticorupție la adresa parlamentarilor din partea instituțiilor abilitate ale statului, aberanta și deloc liberala propunere a „liberalului” Tăriceanu de constituire a unei „Comisii Parlamentare de Evaluare a Democrației” (!?!) care să „cerceteze atentatele Justiției la adresa Parlamentului”(sic!), și multe altele asemenea, ne demonstrează cât de dificilă este lupta pentru democratizarea reală a societății noastre! 

Constituită, de multă vreme, într-o „castă privilegiată”, o bună parte a clasei politice actuale sfidează orice normă de bun simț, ultima dovadă în acest sens reprezentând-o „legea pensiilor speciale” pentru „aleșii” din legislativ.

Revenind la întrebarea „- De ce noi?!” cred că răspunsurile trebuie căutate mai ales în felul nostru de a înțelege viața în libertate, de a-i „sancționa” sau nu pe cei care vin din patru în patru ani să ne ceară votul!

Românilor li se întâmplă toate cele de mai sus deoarece nu sunt atenți la unele „detalii” care contează, pentru că acceptă mult prea ușor manipulările televiziunilor aservite politic care au ca obiectiv „spălarea” creierelor spre folosul profitorilor acestei democrații prost structurate.

Cum bine spunea cineva, numai ieșirea oamenilor în stradă poate determina „Sistemul” să dea înapoi deoarece este cât se poate de evident că politicienii de azi nu se tem decât de această formă de exprimare publică!

Românii trebuie să urmeze modelul societății civile occidentale și să-și exprime dezacordul cu tot ceea ce le afectează viața!

Altfel, întrebarea de mai sus devine una de prisos!

Florin-Vasile ȘOMLEA

- politolog -