Cluj-Napoca, 21 iulie 2017

Imperiul răului contraatacă!

                     Da, da, „Imperiul răului contraatacă!”.

                  Această idee, parafrazând titlul unui film american din anii ´80 ai secolului trecut, mi-a venit în minte la vederea imaginilor presărate cu enunțuri de revanșă adresate „instituțiilor de forță” ale statului (a se citi DNA și altele asemenea) de către Dan Voiculescu, la ieșirea din închisoarea unde a executat circa o treime din totalul celor zece ani de pedeapsă. „ – Va fi o luptă pe viață și pe moarte cu abuzurile”, nu s-a sfiit să explice ziariștilor care îl asaltau cu întrebări cel supranumit „Varanul”.

                Câtă diferență între ceea ce am văzut în diversele pelicule americane și italiene care tratează problematica crimei organizate, unde, de bine-de rău, cei aflați în situații similare, mai mult sau mai puțin notorii, evitau să facă pe vitejii (pe cât puteau) și, cu un simț ascuțit al precauției, lăudau (de fațadă) legile care „garantează libertatea cetățeanului”.

                Conștienți de vinovăția lor, dar bucuroși de a se fi putut „strecura” printre ițele legislației evitând penitența prin abilitatea profesională a avocaților plătiți cu bani grei, acești oameni periculoși încercau să „treacă” neobservați, într-un mod cât mai puțin vizibil presei, fără a face prea multă vâlvă, spre locuri mai „discrete”, mai liniștite ale existenței (cel puțin pentru o vreme). Cu alte cuvinte, nu își permiteau „să facă pe deștepții”!

                 Nu e cazul aceluiași gen de personaje din spațiul mioritic! Revenind la cazul de mai sus, dincolo de amenințarea directă adresată unor instituții de drept, domnul Voiculescu s-a arătat de-a dreptul iritat de întrebarea legată de recuperarea daunelor de către statul român ca urmare a celebrei „Afaceri ICA” în care a fost implicat (de pe urma căreia a suferit condamnarea), afirmând că, citez „- Nu există nici un prejudiciu acolo!”.

               Și având în vedere existența unei sentințe în acest sens, a afirmat, nici mai mult, nici mai puțin, decât că „nici nu se pune problema de recuperare” întrucât a făcut deja recurs în instanță pentru a nu da nimic din ceea ce i se impută! Adică, vorba aceea, și nepedepsit (conform cursului inițial al condamnării) și cu banii nerestituiți! C-așa-i la noi!

                 Pentru a respecta litera adevărului, dincolo de afirmațiile belicoase ale celui în cauză, conform celor menționate de șefa DNA la 30 noiembrie 2014, aproape jumătate din imensul prejudiciu de 60 de milioane de euro (!) din dosarul privatizării frauduloase a ICA fusese recuperat de către statul român. Ulterior însă, în 2016, alte informații autorizate apărute în spațiul public apreciau că valoarea recuperărilor prejudiciului „nu este pe deplin clară”, ceea ce poate constitui o explicație pentru felul de a reacționa al principalului personaj implicat în această speță.  

                 Dar „Cazul Voiculescu” este numai unul (și de ultimă oră) în ceea ce privește afirmația din titlu. Nici „Marele Cârmaci” Liviu Dragnea, nu se lasă mai prejos, ba dimpotrivă! Aberațiile acestuia te lasă, pur și simplu, fără grai! Vădit deranjat de cele apărute în mass-media cu privire la afacerile sale obscure de prin Brazilia sau despre firma Teldrum, liderul PSD ia în brațe o explicație de râsul curcilor, dar pe un ton foarte serios, cum că totul ar fi rodul „activităților subversive” ale miliardarului american George Soros la adresa lui, care i-ar fi pus „gând rău”!
               Luând în calcul acuzele lui Dragnea, mi-am zis că ori e vorba de vreo problemă de sănătate cu acesta, ori ne ia pe noi de proști! Una peste alta regăsim în explicațiile schizoidice ale liderului formațiunii de guvernământ cinismul cu care ne-au obișnuit mai toți cei care au condus destinele PSD-ului de-a lungul vremii.

              Ținându-le isonul, televiziunile „de casă” ale celor menționați și-au continuat (și chiar amplificat) atacurile la adresa „noii Securități” (ținta predilectă fiind DNA-ul), comparabilă (în viziunea lor) cu teribila Securitate a perioadei anilor 1950, rămasă în analele istoriei ca un instrument de abuz și teroare.

               Te pufnește râsul văzând cu câtă nonșalanță fac aceste comparații tocmai oameni care, nu numai că unii dintre ei au fost în serviciul Securității sub Ceaușescu (în grade și cu „grade” diferite!) dar, mai mult decât atât, alții, precum Dan Voiculescu, au reprezentat masa profitorilor banilor acumulați de către aceasta prin acțiuni „economice” de tot soiul (în cazul acestuia, fondurile „Complexului Dunărea”). Ăsta da tupeu să vezi cum „securiștii” strigă „Securiștii!”.              

                Privind la cele ce se întâmplă oricine își dă seama că, departe de a se fi încheiat, lupta împotriva corupției trebuie continuată și susținută de către opinia publică românească pentru că altcumva, nu va fi deloc bine nici pentru noi, nici pentru generațiile care vin!

               De aceea trebuie să fim de acord cu Dan Voiculescu, cum că ceea ce urmează „va fi o luptă pe viață și pe moarte”, dar nu în sensul a ceea ce își dorește el, ci în sensul întăririi mecanismelor statului de drept!

                              

Florin-Vasile ȘOMLEA

 - politolog și analist geopolitic -