Cluj-Napoca, 14 septembrie 2017

Ambiguitățile contrariante ale Bruxelles-ului

                La mijlocul acestei săptămâni președintele Uniunii Europene Jean-Claude Junker și-a ținut discursul anual referitor la „starea” acesteia. Am parcurs cu interes conținutul lui și am reținut mai ales lucrurile care ne interesează pe noi, precum și câteva chestiuni de ordin mai general. Am făcut-o având în vedere statutul nostru de cetățeni ai spațiului comunitar apreciind că este important să vedem ce ne așteaptă în perioada care urmează.

              Voi începe cu problemele de ordin general. Șeful executivului de la Bruxelles, după ce a menționat în treacăt „șocul Brexitului” asupra UE, a trecut în revistă „succesele” înregistrate de către noi, „europenii”, de atunci încoace, asta (poate) și pentru a-i arăta „perfidului Albion” că plecarea sa din „marea familie europeană” nu a fost resimțită prea mult!

            Care ar fi aceste „succese”? Iată-le „pe scurt”: șomajul la cel mai mic prag din ultimii nouă ani; planul de ajutorare a companiilor care a adus zeci de miliarde de euro în economia europeană și a creat sute de mii de locuri de muncă (cam puține, dacă avem în vedere populația UE care este de câteva sute de milioane!); disciplina financiară care „a avut grijă” să nu fie „omorâtă” dezvoltarea economică (sic!); încheierea acordului comercial cu Canada și a acordurilor politice cu Japonia și Mexic (la ce or fi folosind cele din urmă nu ni s-a explicat!). Și cu asta, basta!

               În continuare domnul Junker a trecut la „proiectele” avute în vedere pentru perioada următoare, presărate, pe ici, pe colo cu slogane de care noi credeam că am scăpat după prăbușirea comunismului!

                 Astfel, președintele UE a menționat că „are în vedere” trimiterea unei „scrisori de intenție” către președintele Parlamentului European în care să se regăsească planurile sale, din rândul cărora am reținut: întărirea programului comercial european; reciprocitate la ceea ce se oferă; un nou cadru pentru investițiile străine în UE –  Investments Screening – asta însemnând că dacă o firmă străină vrea să cumpere, spre exemplu, un port european sau societăți strategice din infrastructură ori IT, să nu o poată face „decât în transparență” (să înțelegem că până acum o făcea netransparent?! Asta ar fi deosebit de grav, domnule Junker!); deschiderea de negocieri cu Australia și Noua Zeelandă având ca termen de încheiere sfârșitul anului 2020.

               Pentru a „puncta” în ceea ce privește „democrația europeană” și „principiul separațiilor puterilor în stat” la nivel continental, președintele UE a ținut să sublinieze că Parlamentul European „va avea votul final” pe aceste acorduri, care vor fi realizate într-un mod „extrem de transparent”, cetățenii „având dreptul să știe ce negociază Comisia Europeană”. „- Gata cu lipsa de transparență!” a completat Junker, folosind pentru a „n”-a oară termenul respectiv, după care a invitat Consiliul UE „să facă la fel”!

              

   Cu aceeași ocazie tot șeful Comisiei Europene ne-a dezvăluit „ce fel de Europă” își dorește el: „o Europa a valorilor, mai mult decât piața unică, euro și bani” în care „libertatea, egalitatea de șanse și statul de drept” să fie la baza „scenariului ei”, fapt tradus prin „libertatea de a vorbi liber, ca cetățeni sau ziariști”, „o Uniune a egalității de șanse”, „fără consumatori de mâna a doua”. „- Nu pot accepta ca cetățenii din centrul și estul UE să cumpere produse mai proaste decât în restul UE !?!”. Aha, i-auzi domnule! Și noi, naivii, care credeam că suntem egali ca cetățeni comunitari indiferent în ce parte a continentului ne-am afla!

               Vă mulțumim domnule președinte Junker pentru faptul de a ne spune cum stau lucrurile în realitate (nu că noi n-am fi observat „câte ceva” pe parcurs)!

               Trecând la „statul de drept” (nu de „drepți”!) șeful de la Bruxelles a spus lucruri care sună plăcut, ținând să sublinieze că acesta „nu e opțional în UE” (se aude Dragnea-Tăriceanu&Co?!), „democrația fiind bazată pe compromis”, „nu pe învinși și învingători”, compromisul reprezentând „o artă de a construi poduri între noi”!

                Opțiunea fermă a domnului Junker este una pentru o „Uniune Europeană mai puternică”, care nu poate ajunge la stadiul respectiv decât dacă va fi „mai incluzivă” (probabil federală), în stare a întări apărarea granițelor sale. Protecția cetățenilor UE în ceea ce privește datele personale în societatea informatică, dreptul la proprietate intelectuală și lupta împotriva atacurilor cibernetice vor necesita, în viziunea lui, „noi reguli”, Comisia pe care o conduce propunând crearea Agenției Europene de Securitate Cibernetică.

            Dintre lucrurile care ne interesează strict pe noi am remarcat solicitarea de „a se aduce România și Bulgaria în Schengen”! „- Uau, mi-am zis, nu e rău!”. Pentru asta euro „trebuie să ajungă moneda comună a Europei Unite”, statele membre (așa cum sunt cele două mai-sus amintite) având nevoie de susținerea „unui instrument” care să le ajute la intrarea în „Zona euro”.

            Și pentru că vorbeam la început de ambiguitățile contrariante (chiar contradictorii pe alocuri!) ale discursului lui Jean-Claude Junker aș începe cu faptul că, după ce a consemnat necesitatea elaborării „unui proiect credibil” de aderare a statelor din Balcanii de Vest la Uniune, tot el a ținut să sublinieze că, citez „- Nu va exista o nouă lărgire a UE în mandatul Comisiei mele!?”(care expiră în anul 2019).

           Al doilea lucru care a sărit în ochi a fost cel legat de „situația migranților” – temă veche și indigestă pentru multă lume – cu care s-a confruntat UE în ultimii trei ani. Arătând că „s-au făcut progrese reale” reușindu-se „apărarea mai eficientă a granițelor externe”, reducerea masivă a migrației fiind consecința  acordului încheiat cu Turcia și a controlului mai bun al „fluxul” prin Mediterana, Junker a menționat necesitatea „dublării eforturilor” din partea tuturor factorilor decizionali importanți, Comisia Europeană urmând să vină cu „propuneri noi pentru întoarcerea migranților în țările de unde au venit”! Buuun, mi-am zis, iată un lucru care merită apreciat!

              Numai că, puțin mai încolo, tot el, „arătându-ne pisica”, în sensul că „Europa e un continent care îmbătrânește” (sic!), s-a dovedit a fi partizanul unei „migrații controlate” care, vezi Doamne, să compenseze acest „viitor sumbru” al îmbătrânirii.

               Așadar, în loc să acuze planningul familial, practicat cu asiduitate în UE de decenii, vinovat de scăderea natalității europene și de „îmbătrânirea continentului” gestionat de Bruxelles și să-și propună o „schimbare de macaz”, în sensul încurajării și susținerii materiale a revenirii la o natalitate eficientă, președintele UE o dă înainte cu soluția „migranții”!

              Și noi, ăștia „rebelii” și „naționaliștii” din Est, care credeam că, măcar acum, i-a venit mintea la cap domnului Junker (deși el ne mai făcuse odată „figura” în urmă cu aproape doi ani)! Vorba aceea din străbuni „Boala din fire, n-are lecuire”! Dar ce să mai vorbim, e cât se poate de limpede că ne-am înșelat din nou!

              Ce ar fi de comentat la acest punct e faptul, deosebit de interesant, că Junker, membru al Partidului Popular European, a fost contrat tocmai de Manfred Weber, liderul din Parlamentul European al acestui grup politic, care s-a arătat contrariat de o astfel de perspectivă solicitând măsuri mai ferme pentru protejarea frontierelor UE și controlul riguros al migrației, în timp ce grupurile socialist și liberal (ALDE) l-au aprobat! Astfel, Gianni Pitella, liderul socialiștilor, a apreciat, conform DPA, că, citez „trebuie să avem curajul să deschidem căi legale pentru migrație, acesta este lucrul corect făcut” (sic!).

               Să auzim numai de bine, dragii mei!

Florin-Vasile ȘOMLEA

  - politolog și analist geopolitic -