Cluj-Napoca, 25 septembrie 2017

Observații cu privire la alegerile parlamentare din Germania

             Duminică, 24 septembrie 2017, au avut loc alegerile pentru noul Bundestag (camera inferioară a Parlamentului de la Berlin) așteptate cu mare interes de către toată lumea.

             Rezultatele definitive ale acestora sunt, în mare, conforme cu estimările cercetărilor sociologice, formațiunea Angelei Merkel, Uniunea Creștin-Democrată (CDU), clasându-se pe primul loc cu 33 la sută (cu 8,5 mai puțin decât la scrutinul din 2013), la o distanță apreciabilă de locul al doilea ocupat de Partidul Social-Democrat (SPD) condus de Martin Schulz (numai 20,5 la sută, în scădere cu 5,2).

              „Surpriza” acestui scrutin este dată de apariția pe locul al treilea a Alternativei pentru Germania (AfD) care, cu cele aproape 13 procente, accesează legislativul, fiind pentru prima oară, în istoria postbelică a țării de pe Rin, când o formațiune de dreapta naționalistă reușește acest lucru!

              Ca elemente de noutate ar mai fi de menționat revenirea în Bundestag a liberalilor din Partidul Liber-Democrat (FDP), „partidul balama” al Germaniei de după al doilea război mondial, cu 10,7 la sută (un spor de 5,9 față de 2013, când ratase intrarea în legislativ) și scorul foarte slab înregistrat de SPD, fapt care l-a făcut pe liderul Schulz să anunțe de pe acum ieșirea din „Marea Coaliție” cu alianța conservatoare CDU-CSU și trecerea în opoziție pentru perioada următoare.

               În afara formațiunilor menționate au mai intrat în legislativ „Die Linke” (stânga radicală), care a obținut 9,2 la sută (un plus de 0,6) și ecologiștii din Alianța 90/Verzii cu 8,9 la sută (un plus de 0,5).

             Așa după cum sublinia Agerpres, viitorul Bundestag va avea un număr record de deputați, 709, față de 630 actuali! Această creștere se explică prin sistemul electoral proporțional complex din Germania care ajunge periodic să redistribuie, la finalul numărării, mandate suplimentare tuturor formațiunilor reprezentate.

                Având în vedere acest din urmă aspect mi-am propus să fac o scurtă trecere în revistă a caracteristicilor alegerilor parlamentare la care tocmai am asistat.

               Prima ar fi aceea că fiecare din cei 61,5 milioane de alegători germani dispune de două voturi pentru alegerea deputaților, al căror cuantum minim este fixat la 598, numărul exact al acestora fiind cunoscut însă numai la încheierea fiecărui scrutin.

              Jumătate din locuri (299) sunt atribuite printr-un scrutin uninominal direct la nivel de circumscripții electorale. Candidatul plasat primul, chiar dacă nu are 50 la sută din voturi, este ales, ceea ce, în mod tradițional, favorizează marile partide, în condițiile în care formațiunile mici nu au, de regulă, decât foarte puțini deputați aleși direct.

               Electorii mai dispun de un al doilea vot pe care îl atribuie unei liste de partid în fiecare land. Aici intervine sistemul proporțional, introdus la sugestia Aliaților după război, cu un prag minim de 5 la sută din voturi pentru intrarea în Bundestag. Motivul a fost acela de a se evita revenirea la putere a totalitarismului.

                 Acest al doilea vot are o mare importanță întrucât scorul obținut de fiecare partid în fiecare land va determina în mare parte numărul de aleși trimiși în final în camera inferioară, printr-un sistem de calcul complicat.

                Deși alegătorii pot vota de două ori pentru același partid ei optează adeseori pentru a nu face asta deoarece, fiind conduși de coaliții politice, încearcă să le influențeze în ceea ce privește compoziția.

*

                  Acestea fiind „datele problemei” este limpede că alianța CDU-CSU o va impune pentru încă patru ani drept cancelar pe Angela Merkel fără a avea prea mari emoții, cel mai probabil conservatorii antrenându-i la guvernare pe liberali, aliații lor mai vechi, și pe ecologiști. Este o performanță greu de egalat, Merkel fiind la al patrulea mandat consecutiv!

              Chiar dacă popularitatea ei este în scădere, dovezi în acest sens fiind faptul că a fost huiduită în anumite mitinguri electorale și acuzată de „trădare” pentru că a permis intrarea în Germania a circa 1 milion de migranți musulmani în ultimii doi ani precum și pierderea alegerilor de duminică în fața AfD-ului în chiar propria circumscripție Mecklenburg-Pomerania din partea răsăriteană a țării, Angela Merkel rămâne, la cei 63 de ani ai săi, cel mai redutabil politician de la Berlin!

                  În continuare am să spun câteva lucruri despre „surpriza” acestui scrutin, Alternativa pentru Germania (AfD). Etichetată ca „naționalist-populistă”, „de extremă dreapta” și „neonazistă”, această formațiune este în realitate doar naționalistă și antimigraționistă islamică! Aceasta rezultă din însuși programul ei politic pe care am avut curiozitatea să îl parcurg pe siteul propriu și pe care îl poate accesa oricine dorește să se lămurească cum stau lucrurile.

                 Ideile de bază ale acestui program fac trimitere spre „interesele națiunii germane” (printre care, solicitarea ca Germania să devină membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU), spre apărarea valorilor creștinismului (fapt care atestă gratuitatea „gratulării” AfD-ului ca fiind „neonazist” în condițiile în care, după cum este cunoscut de către cei familarizați cu ideologiile, nazismul a fost promotor al neopăgânismului german - prin teoria arianismului, a „rasei superioare ariene” - profund ostil creștinismului!), spre importanța conservării tradițiilor națiunii germane, inclusiv cele de ordin cultural, spre necesitatea stopării migrației musulmanilor (în viziunea AfD „Islamul fiind incompatibil cu democrația” iar Germania trebuind să fie o țară de acceptare doar a cetățenilor din interiorul spațiului UE „compatibili din punct de vedere cultural” cu autohtonii) și spre euroscepticism (printre altele aici regăsindu-se dezacordul față de ideea unui „super-stat federal european” condus de la Bruxelles) și multe altele.

                  Unii analiști occidentali pun creșterea în popularitate a AfD-ului și pe seama deplasării CDU-ului doamnei Merkel spre centru-stânga eșichierului german și a renunțării la unele abordări ale conservatorismului politic de până de curând, loc ocupat rapid de naționaliști.

                 Ceea ce este incorect din partea majorității presei occidentale și a celei românești e faptul că lucrurile de la aceste alegeri sunt analizate prin aplicarea „dublei măsuri”.

                 Tributare mentalității promovate de viziunea „corectitudinii politice” acestea au supralicitat „pericolul” reprezentat de intrarea în Bundestag a AfD-ului (etichetat în fel și chip) prefăcându-se a nu vedea existența de ani buni, în același corp legislativ, a pericolului reprezentat de „Die Linke”, formațiune fondată, printre alții, de foștii comuniști din defunctul RDG (parte a țării unde se și află „centrul de greutate” al acesteia)!

                  Programul politic al stângii radicale, afișat cu mândrie ostentativă (având printre membrii ei marcanți pe Gregor Gysi, fiul unui fost demnitar comunist), este eminamente anticapitalist și „antimilitarist” (a se citi „antiamerican”!) fiind definit de către mulți ca unul de „extremă stânga” sau „populist de stânga”! Interesant, nu-i așa?

               Sunt exagerări ciudate cu care însă ne-am obișnuit și care nu fac decât să-i deruteze pe oamenii simpli, profitându-se de ignoranța lor, în loc de a-i ajuta să înțeleagă situația reală.

               Dar poate că acesta este și scopul așa că nu ar mai trebui să ne mirăm de nimic!

             

                        

Florin-Vasile ȘOMLEA

 - politolog și analist geopolitic -