Cluj-Napoca, 14 noiembrie 2014

Turul II al „prezidențialelor”, între populism și democrație

Cu doar o zi înainte de „marea finală” dintre Ponta și Iohannis putem „trage linie” și aduna „bunele” și „relele” unei lupte electorale lipsite de strălucire și presărate cu multe, foarte multe „inconsecvențe”!

Deși această săptămână a adus cu sine și „clasicele” și doritele confruntări televizate dintre cei doi, acest lucru nu a generat vreo „surpriză”. Dimpotrivă, fiecare „și-a văzut de treabă”, cum s-ar spune, încercând să încline balanța spre sine cu „argumente” mai mult sau mai puțin convigătoare!

Poate că singurul element mai „deosebit” al acestei perioade ar fi promovarea de către o televiziune privată a documentarului intitulat „2 pentru România”, dedicat „finaliștilor”, film despre care pot spune că mi-a creat impresii „amestecate”, unele amintindu-mi de o epocă istorică de tristă amintire, pe care o credeam depășită în urmă cu două decenii și jumătate!

Revenind la campania electorală ar fi de reținut că între cele două tururi am fost martorii aruncării în luptă a celor mai incorecte mijloace, falsurile de tot felul ținând „prima pagină” a unei bune părți a mass-mediei aservite politic, care nu a scăpat ocazia de a se decredibiliza din nou în ochii publicului! Păcat, mare păcat!

Instituții publice, altfel respectabile, precum Biserica, prin implicarea în „jocul electoral” în favoarea unuia din candidați (în speță cel social-democrat), și-au dat singure lovituri de care nu aveau nevoie și care le vor afecta respectabilitatea!

 Dar să vedem cum s-au comportat cei doi competitori „pe ultima sută de metri”.

„Sasul” Iohannis nu și-a ieșit din ritmul și din stilul său nici acum decât foarte de rar. Calm până la exasperarea până și a susținătorilor săi, acesta a refuzat în mod sistematic să îmbrace haina candidatului cu care publicul românesc, mai ales cel de peste munți, era obișnuit, dând de înțeles că „vorba multă-i sărăcia omului”!

Acesta s-a străduit să-i convingă pe alegători că ceea ce contează este „lucrul bine făcut”, mizând pentru exemplificare pe realizările sale ca edil al orașului de pe Cibin!

Fără a stârni pasiuni deosebite, ba dimpotrivă, Klaus Iohannis pare a fi convins pe mulți că se pot baza pe el toți cei care își doresc „o țară normală” în care „legea să fie lege” și în care oamenii să își croiască propria bunăstare prin muncă și seriozitate. 

Pe de altă parte, direcția „Vest” indicată de el și susținerea consolidării parteneriatului strategic cu America în planul politicii externe au apărut firești pentru cineva care și-a exprimat dintotdeauna adeziunea la valorile occidentale!

Desigur că din „meniul” acestei perioade nu puteau lipsi personalitățile publice. Fără a face vreun efort anume Iohannis a obținut susținerea unor intelectuali de real impact precum Andrei Pleșu, Mihai Șora, Gabriel Liiceanu, Victor Rebengiuc, Alina Mungiu Pippidi sau Mircea Cărtărescu, ca să dau doar câteva exemple.

Dintre politicieni însă numai Monica Macovei i s-a alăturat pentru susținerea în cel de-al doilea tur în timp ce fostul președinte liberal Crin Antonescu sau contracandidata Elena Udrea s-au mulțumit doar să își exprime dezacordul cu ideea unui eventual succes al lui Ponta!

Prezența alături de Iohannis a liderului popular european Joseph Daul și a cancelarului german Angela Merkel au apărut ca gesturi firești având în vedere apartența sa la familia  creștin-democrată europeană!

Referitor la Victor Ponta, dincolo de ceea ce am mai spus, ar fi de adăugat faptul că în ambiția sa de a-și maximiza șansele acesta nu s-a sfiit să accentueze un discurs marcat de foarte mult populism!

Dar nu numai discursul a avut această caracteristică, ci și multe decizii guvernamentale, lăsate cu premeditare spre rezolvare pentru această perioadă a anului, ar putea fi catalogate ca fiind populiste ele fiind valorificate mai cu seamă în mediile sărace din Moldova și Muntenia, dar nu numai.

În ceea ce privește politica externă, Ponta a reiterat necesitatea unui „echilibru” între opțiunea occidentală a României și „bunele relații” cu Rusia și China comunistă!

Cu un discurs public cursiv, exersat de-a lungul ultimului deceniu, el a lăsat publicului larg o bună „impresie artistică” amendată însă de către specialiștii în comunicare.

Contestat de majoritatea vocilor importante ale „societății civile” românești, Ponta a atras totuși de partea sa nume importante ale vieții publice precum Radu Beligan, Dorel Vișan, Tudor Gheorghe, Ion Țiriac, Ilie Năstase și alții.

Dintre politicieni, așa după cum era de așteptat, el a beneficiat de susținerea lui Călin Popescu Tăriceanu, Teodor Meleșcanu, Corneliu Vadim Tudor și Dan Diaconescu, surprinzătoare fiind însă susținerea venită din partea lui Emil Constantinescu, avându-se în vedere trecutul politic al acestuia!

În ceea ce privește sprijinul extern, Ponta i-a avut alături pe premierul italian Matteo Renzi și pe vicecancelarul german Sigmar Gabriel, ambii de coloratură socialistă!

O notă aparte a acestei perioade a fost reprezentată de manifestațiile de stradă anti-Ponta!

Astfel, ultima zi a campaniei electorale a prins zeci de mii de oameni în stradă la București, Cluj-Napoca, Timișoara, Oradea, Arad, Sibiu, Brașov, Galați și Craiova ocazie cu care au fost lansate îndemnuri la o cât mai bună participare la vot din partea românilor din țară și din străinătate și s-a protestat împotriva guvernului și a felului în care acesta a gândit organizarea secțiilor de votare din străinătate!

În replică, la Galați, Craiova și București au fost organizate contramanifestații ale susținătorilor lui fără a se înregistra însă vreun eveniment neplăcut.

Și ca un „corolar” al ultimei zile de campanie, parcă pentru a nu se dezminți, președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta s-au contrat din nou în declarații publice acide de pe pozițiile lor de demnitari!

                                               Florin-Vasile ȘOMLEA

                                                       - politolog -