Cluj-Napoca, 9 ianuarie 2016

„Alba-neagra” Angelei Merkel

         

             La momentul de cumpănă dintre ani, tocmai pe când credeam că lucrurile s-au mai potolit în Vest, iată că Angela Merkel ne „surprinde” din nou dar de astă dată prin „inconsecvența” ei!

             Am pus între ghilimele cuvântul care i se potrivește comportamentului ei deoarece am mari îndoieli cu privire la faptul că ar fi vorba cu adevărat de așa ceva, în ceea ce o privește pe șefa guvernului de la Berlin.

             O să explic îndată și de ce zic asta.

             După ce, în urma atentatelor de la Paris din noiembrie 2015, părea că „dă înapoi” în privința susținerii migranților afro-asiatici, odată cu trecerea valului de indignare al societății occidentale, cancelarul german a revenit la discursul promigraționist, de care lăsase impresia că se debarasase, presărându-l cu aceleași binecunoscute deja amenințări la adresa „rebelilor” din Uniunea Europeană!

             Dar acești „rebeli” fac parte din „Spațiul Schengen” și nu par a se sinchisi prea mult de amenințările sale! De ce? Pur și simplu pentru că doamna Merkel nu prea are ce să le facă (cel puțin pentru moment!).

             În ceea ce privește România însă, care așteaptă de ceva vreme la poarta „Shengen-ului”, lucrurile nu stau la fel!

             În condițiile în care Bucureștiul „a tot scăldat-o”, în ceea ce privește subiectul „cotelor obligatorii”, vizita lui Dacian Cioloș la Berlin nu putea să nu se lase cu ceva „muștruluieli”, Angela Merkel solicitând ca acestora „să nu le fie puse bariere” (sic!).

             Cu alte cuvinte, România va trebui să mai aștepte până la concretizarea dorințelor sale dacă nu se va dovedi a fi „supusă” directivelor europene „inspirate” chiar de ea!

              Și pentru a nu ne da posibilitatea de a comenta în vreun fel (și totodată pentru a ne „pune la colț”!), cancelarul a arătat cu degetul spre corupția din țara noastră, „care trebuie combătută pe mai departe”.

               Am urmărit pe micul ecran conferința de presă Merkel-Cioloș și desigur că acolo au fost inserate și lucrurile pozitive care țin de relațiile bilaterale germano-române precum și cele legate de contextul comunitar european, dar acestea au fost „eclipsate” de concluzia de mai sus!

              Ieșind puțin din cadrul conferinței de presă de la Berlin, ar fi de menționat faptul (cunoscut de toată lumea) că, mult-discutatele „cote obligatorii” au fost stabilite de „executantul fidel” al cancelarului german de la Bruxelles, domnul Jean-Claude Junker, președintele Uniunii Europene!

               Luxemburghezul, un alt „creștin-democrat” care a „uitat” de ceea ce ar trebui să reprezinte în spațiul public, a devenit „celebru” la finele anului 2015 prin pledoaria sa prorusă și prin dragostea subită arătată lui Putin, dublate de țâfna manifestată față de americani (care, chipurile, „dictează” Europei „ce și cum” pe relația UE - Federația Rusă!).  

               A nu se înțelege cumva din reproșul meu că socialiștii europeni ar fi mai „breji” decât „popularii” în privința acestor subiecte, ba dimpotrivă nici vorbă de așa ceva!

              Într-un mod pe care l-aș cataloga „ușor ipocrit”, cancelarul german sublinia, cu ocazia vizitei premierului român, „importanța pentru Berlin” a „continuării migrației islamice”, argumentând acest lucru (așa cum am mai auzit și la alții) prin „necesitățile comunitare de ordin economic și al ocupării forței de muncă”.

              De ce ipocrit ? Pentru că nu poți să fii de acord cu o astfel de „explicație”, în condițiile în care, la nivelul Uniunii există un șomaj deloc de neglijat! Și întrucât motivul de mai sus nu prea rezistă la o analiză obiectivă, tot mai mulți își pun întrebarea dacă, nu cumva, adevăratul resort al invitației adresate migranților este altul!

              Prin urmare nu aș prea crede că la mijloc ar fi vorba despre vreo „miopie politică” care să genereze „inconsecvența” doamnei Merkel (despre care vorbeam la început), cum se tot vehiculează în mass-media în aceste zile, ci mai degrabă de o acțiune premeditată având la bază „ceva” asumat conștient, ținut deocamdată „la secret”!

               „- Să fie vorba despre chestiuni cu conotații «culturale»”, m-am întrebat eu ? Posibil, de ce nu (că tot se vorbește în ultima vreme despre așa ceva)!

               E posibil și pentru că, la ora actuală, în Occident, se întâmplă lucruri oarecum „stranii”: când se vorbește, spre exemplu, despre creștinism, acesta este catalogat de o manieră adversativ/expeditivă ca fiind „religie”, „obscurantism”, „reminiscență a trecutului medieval” etc., pe când, dacă subiectul este Islamul (tot o religie, nu-i așa?), acesta este asociat imediat pozitiv cu ideea de „cultură” care „trebuie protejată” („discriminare pozitivă”)!

              În ceea ce o privește pe Angela Merkel, prin prisma „jocului de gleznă” al declarațiilor sale pro, contra și din nou pro migrație, practicat în ultimele două luni, aceasta mi s-a părut a fi (scuzată să-mi fie comparația!) o foarte versată jucătoare a binecunoscutului joc de noroc „Alba-neagra”!

                 În tot acest timp, „naivii” politicieni români din Parlamentul European sau din Parlamentul de la București (cu mici excepții, vezi cazul notabil al lui Traian Ungureanu), nu dau semne că ar fi conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Unii lasă impresia că sunt cuprinși de o „somnolență” ciudată, în timp ce alții se arată a fi de-a dreptul „seduși” de ideile „progresiste” ale „multiculturalismului”.

                Aceștia din urmă nu observă (sau poate nici nu îi interesează!) că ceea ce propun responsabilii de la Bruxelles nu este un multiculturalism înțeles ca o „sumă a culturilor națiunilor europene”, așa cum se clama cu ceva timp în urmă, ci un multiculturalism „artificial” conceput în „laboratoare” necunoscute marelui public!

              Se poate pune întrebarea: „- Ce-i de făcut?!”.

              Răspunsul îl are la îndemână orice cetățean european și el constă în ieșirea din apatie și de sub influența manipulărilor presei, așa-zis „progresiste”! 

       

Florin-Vasile ȘOMLEA

- politolog -