Cluj-Napoca, 17 mai 2016

Alegerile locale din România
sau mimarea reformei politicului

            Suntem în plină campanie electorală pentru alegerile locale din 5 iunie 2016 și, firesc, atenția noastră ar fi trebuit să fie atrasă de ceea ce ne oferă partidele și candidații aflați în cursă!

                Dar nu e așa! De ce? Pentru că ceea ce vedem azi ne reamintește un pasaj din piesa de teatru „O scrisoare pierdută” a lui Caragiale, atribuit lui Farfuridi: „Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!”.

             Cam așa stau lucrurile și în politica românească. Și dacă suntem corecți cu noi înșine nu doar de acum, ci de peste două decenii și jumătate!

              Spun asta deoarece au mai existat perioade în care, sub presiunea unor „împrejurări”, politicienii lăsaseră impresia că ar fi de acord cu „unele schimbări” în favoarea „agendei cetățeanului”, întotdeauna nefiind vorba însă decât de o impresie întrucât, odată cu scurgerea vremii, lucrurile au revenit la starea lor de dinainte, spre folosul celor „aflați la butoane”.

              Lucrurile nu diferă prea mult nici acum! Aflați sub presiunea străzii, în noiembrie 2014 și un an mai târziu, „aleșii” din Parlament au jucat teatru prefăcându-se a fi înțeles că este necesară o „primenire” a politicului și eliminarea anchilozei acestuia.

               Astfel, dacă în ceea ce privește înființarea partidelor a fost acceptată solicitarea străzii, în privința alegerilor lucrurile au rămas neschimbate, favorizate de măsurile adoptate de parlamentari fiind atât partidele „mari”, cât și cele mai „mici”, toate însă cu reprezentare în legislativ!

                Cum s-ar spune, „Cine împarte, parte își face!”.

                Concret, în cazul scrutinului „localelor”, alegerea primarilor „rămâne după cum am stabilit”! Adică acestea urmează a se desfășura într-un singur tur, fapt care va asigura, în bună măsură, păstrarea fotoliilor de către actualii titulari!

                Cu toate că au existat demersuri „de ultimă oră” atât din partea „unei părți” a politicului, în speță a liberalilor (asta însă după ce inițial aceștia fuseseră „pe-o mână” cu pesediștii!), cât și a societății civile de a se legifera revenirea la alegerea în două tururi de scrutin, într-un final demersul a eșuat, Curtea  Constituțională nefiind de acord nici ea cu modificarea legii!?!

           „Colac peste pupăză”, pentru a îngreuna și mai mult depunerea candidaturilor la funcția de primar (dar și pentru cea de consilier local și județean), legea electorală a suferit o „îmbunătățire”, de care nu avea nevoie nimeni, în sensul necesității strângerii de semnături în cuantum de (minim) unu la sută din totalul alegătorilor din circumscripția respectivă!

      Și uite așa, „dintr-un condei”, politicienii cu „ștate vechi” și-au asigurat „liniștea” pentru cel puțin încă patru ani de acum înainte!

               „- Bravos, „stimabililor”, halal să vă fie!”, cum ar spune nenea Iancu.

             Lipsa de receptivitate a partidelor la ideea de de primenire a vieții publice s-ar putea însă întoarce împotriva actualului establishment politic poate chiar mai curând decât ar putea crede acesta!

              Spun asta întrucât la orizont se profilează noi formațiuni politice, așa cum s-a întâmplat și în alte țări europene (chiar dacă din cauze diferite), așteptate cu interes de masa nonvotanților de azi.

             Poate nu întâmplător „autoretrasul” candidat Marian Munteanu, plecat din PNL ca urmare a campaniei declanșate împotriva sa de către „puritanii” liberalismului dâmbovițean, anunța cu puțin timp în urmă că după alegerile locale va reveni în politică dar în fruntea unei construcții politice având la bază un „altfel” de program, cu care să intre în campania „parlamentarelor” din toamnă!

             Până atunci, ceea ce ne rămâne de făcut este să constatăm că, vorba lui Farfuridi, „de schimbare, fără a se schimba nimic” pare mai actuală decât ne imaginam!

                 

                                                       Florin-Vasile ȘOMLEA

- politolog -