Cluj-Napoca, 31 mai 2016

Refuzul realității

             

                           Establishment-ul politic austriac respiră ușurat! De ce spun asta? Pentru că „finala” alegerilor prezidențiale din țara situată în inima bătrânului continent a fost adjudecată, dar in extremis, de un om al acestuia, ecologistul Alexander Van der Bellen!                                

               Norbert Hofer, candidatul Partidului Libertăţii (FPÖ), adversarul său, a fost însă la un pas de a câștiga după ce obținuse 35,05 la sută din voturi în primul tur, cu 14 procente înaintea următorului clasat!  

               Victoria lui Van der Bellen, ca și în cazul alegerilor regionale parțiale din Franţa, se datorează numai coalizării întregii suflări politice îm­po­triva lui Hofer!

                Dincolo de înfrângerea actuală a candidatului său, un lucru este cert: „extremistul” FPÖ a ajuns să reprezinte singur cât tot restul spectrului politic austriac! Ceea ce e îngrijorător!

              Spre rușinea lor, marile formațiuni politice austriece, Partidul Popular (ÖVP) de centru-dreapta și Partidul Social-Democrat (SPÖ) de centru-stân­ga, aflate împreună în executivul de la Viena într-o așa-zisă „mare guvernare”, obişnuite în ultimele de­cenii să alterneze la putere, au fost eliminate din primul tur situându-se abia pe locurile patru şi cinci (pe trei fiind un „in­de­pen­dent”!!!).

               Chiar dacă funcția de președinte al Austriei nu are nici pe departe anvergura celei din Franța (care este o republică prezidențială), fiind vorba de o republică parlamentară în care șeful statului are un rol inferior cancelarului federal (am putea spune aproape decorativ), ceea ce trebuie reținut e semnificația scorului realizat de candidatul Partidului Libertăţii.

               Înființat în anii ´50 ai secolului trecut, acesta este o formațiune politică naționalistă, populistă și eurosceptică care numără la ora actuală circa 50 000 de membri. Interesant e faptul că la nivel mondial FPÖ este afiliat Internaționalei Liberale, în timp ce pe continent el face parte din Mișcarea pentru o Europă a Națiunilor și Libertății!

               Elementul discursiv „forte” care a promovat partidul în atenția publicului austriac a fost poziția sa antimigraționistă islamică, bazele argumentației fiind reprezentate de lupta „împotriva distrugerii valorilor europene”, „apărarea «Occidentului creş­tin» împotriva multiculturalismului contemporan” şi „lupta contra noii «invazii islamice»”!

               Cele de mai sus au fost completate cu „mili­tantismul pentru o Austrie liberă de constrângerile Bruxelles-ului” și cu „necesitatea construirii unei Europe a națiunilor”, în care „identitatea şi suveranitatea națională să fie păs­trate”, respingându-se „disoluţia lor într-un «stat european» situat deasupra țărilor membre condus de «birocrația comunitară»” (opțiunea pentru o Europă federală).

               Conștient de importanța factorului cultural, Partidul Libertăţii are drept crez, dincolo de pangermanismul pe care l-a etalat încă de la începuturile sale, ideea că valorile europene și tradiția islamică sunt două lucruri incompatibile!

*

                Ceea ce s-a întâmplat în Austria se poate repeta și în alte state europene din cadrul Uniunii! Ascensiunea și consolidarea formațiunilor naționaliste și tradiționaliste pare a fi doar o chestiune de timp!

                Etichetate de către adepții filosofiei „corectitudinii politice” ca fiind „extremiste” formațiunile de tipul FPÖ-ului se pot consolida și în alte țări, ca urmare a tensiunilor generate de atentatele teroriste din vestul continentului, un exemplu în acest sens fiind PEGIDA din Germania!

                 Explicația pentru această situație ar trebui căutată într-un lucru în aparență minor, dar care contează se pare mai mult decât au crezut unii la un moment dat.

                 Este vorba despre refuzul majorității politice de la Bruxelles de a accepta inserarea în textul Tratatului de la Lisabona („Constituția” Uniunii) a faptului că întreaga construcție comunitară are ca fundament moștenirea culturală a iudeo-creștinismului, din dorința de a statua caracterul „laic”al acesteia!

                 Nefăcând asta, elita comunitară va trebui să își asume acum riscurile apariției și consolidării partidelor „extremiste”, singurele care s-au arătat interesate în a ține cont de cultivarea și promovarea ideii respective în spațiul public (cu sau fără onestitate, asta e o altă poveste!).

                 „Gurile rele” afirmă că refuzul Bruxelles-ului de a insera referirea la moștenirea culturală iudeo-creștină a Uniunii Europene ar avea ca explicație reală „planul ascuns” al politicienilor care o conduc de a promova „multiculturalismul euro-islamic”, în cadrul mai larg al proiectului politic „Eurabia”, ceea ce ar putea fi o explicație și pentru încurajarea migrației islamice pe care am sesizat-o anul trecut în discursul unora dintre liderii politici importanți ai momentului!

                  În sfârșit, oricare ar fi adevărul, un lucru este cert și anume că în politica internă a țărilor europene lucrurile se schimbă de la zi la zi, „cazul austriac” fiind un exemplu elocvent în acest sens, partidele naționalist-tradiționaliste ieșind din derizoriul lor existențial de până de curând și începând să „pună probleme” serioase rivalelor lor!

                                       

    Florin-Vasile ȘOMLEA
- politolog -