Cluj-Napoca, 25 mai 2016

Despre Deveselu și noile provocări de securitate națională

          

                   În urmă cu două săptămâni, la 12 mai 2016, era inaugurată în mod oficial Baza militară de la Deveselu, aflată la mică distanță de orașul Caracal, al doilea ca mărime din județul Olt. Prinsă în vârtejul abordărilor legate de lupta anticorupție și de subiectele campaniei electorale pentru scrutinul „localelor”, mass-media autohtonă nu a insistat prea mult asupra conotațiilor acestui eveniment, foarte important pentru România și politica sa de apărare națională, mai ales în contextul evenimentelor geopolitice de dată recentă din această parte a Europei.

                Construită între anii 1948-1953 de către militarii sovietici dislocați în România după încheierea celui de-al doilea război mondial, Baza militară de la Deveselu a devenit operaţională în anul 1953.

             Neimportantă mai multe decenii ea avea să revină în atenția publică după aderarea țării noastre la Tratatului Atlanticului de Nord din anul 2004, începutul fiind făcut prin semnarea la 13 septembrie 2011 a acordului dintre România și SUA privind amplasarea Sistemului de Apărare împotriva Rachetelor Balistice al Statelor Unite în România.

                 Pentru corecta informare a celor interesați, iată care ar fi principalele prevederi ale acestuia, așa după cum au fost ele prezentate în presa românească:

-          Baza se află sub jurisdicția suverană română și proprietatea României, legile aplicabile pe teritoriul acesteia fiind valabile în perimetrul Bazei.

-          România va stabili un spațiu aerian restricționat deasupra și în jurul ei precum și restricții de trafic aerian.

-          Numărul membrilor forței Statelor Unite și ai componentei civile, desfășurați în Bază după încheierea fazei de construcție și începerea operativității, nu va depăși 500 de persoane iar cel al membrilor forței Statelor Unite desfășurată va fi de aproximativ 150 de persoane.

                 Baza și personalul militar și civil românesc aflate aici se vor afla sub comandă românească, exercitată de către un reprezentant al forțelor armate române.

                 Facilitatea include componente ale Sistemului de Apărare împotriva Rachetelor Balistice al Statelor Unite în România, cum ar fi (dar fără a se limita la acestea) un sistem de lansare, unul de comandă și control, unul radar, unul de comunicații, infrastructură de utilități, de securitate, de depozitare și distribuire a combustibilului, echipament și infrastructură aferente misiunii și sprijinirii misiunii.

                Statele Unite vor utiliza exclusiv și vor avea acces nerestricționat la Facilitatea din cadrul Bazei și tot ele vor controla accesul la aceasta.

                De reținut faptul că, România nu își va asuma răspunderea pentru nici un prejudiciu (sau pentru vreo pretenție în legătură cu vreun prejudiciu) cauzat înafara teritoriului ei național de elemente ale Sistemului de Apărare împotriva Rachetelor Balistice al Statelor Unite în România, în cazul în care astfel de prejudicii nu sunt rezultatul acțiunilor sau neglijenței țării noastre.

                  Într-un interviu acordat postului de televiziune „Digi24”, chiar în ziua inaugurării Bazei 99 Deveselu, comandantul Răzvan Brătulescu aducea alte elemente lămuritoare legate de activitatea ei.

               Un prim aspect ar fi acela că Scutul Antirachetă de la Deveselu face parte din sistemul american din Europa, alături de cel care va deveni operațional în Polonia în 2018, de baza și radarul din  Turcia şi de navele din Spania.

                 Conform spuselor militarului român, Baza de la Deveselu, care este una defensivă și include un număr de 44 de rachete fără încărcătură explozivă a căror misiune este de a distruge în atmosferă orice rachetă balistică îndreptată asupra unor ținte situate în spațiul României sau al aliaților ei din cadrul NATO, reprezintă una dintre cele mai mari realizări de securitate pe care România le-a făcut în ultimele zeci de ani, rachetele balistice fiind azi cea mai mare ameninţare la nivel mondial!

                 În încheiere, el a ținut să precizeze că opțiunea pentru Deveselu a venit „în urma unei selecţii care a luat în considerare peste 100 de criterii de ordin tehnic și geografic”!

*

                  Desigur că, așa după cum era de așteptat, cea mai iritată poziție externă față de inaugurarea Scutului antirachetă de la Deveselu a fost exprimată de către Federația Rusă care, exagerând în mod voit (după zicala „Hoțul strigă, prindeți hoții!”) nu s-a sfiit să lanseze amenințări la adresa României prin vocile sale, mai mult sau mai puțin autorizate!

                 Preocupată de reocuparea pozițiilor deținute în Europa de Est de defuncta Uniune Sovietică, Rusia lui Putin, cu noile ei pretenții imperiale, își vede puse în pericol proiectele expansioniste tocmai de aplicarea planului american de fortificare a frontierei estice a Alianței, care pleacă de la nord din țările baltice, trece prin Polonia și România și se termină la sud în Turcia!

                 Robert Kaplan, analist politic și jurnalist american, nota într-un interviu recent acordat „Revistei 22” că, în pofida faptului că țara noastră face parte din NATO de mai bine de un deceniu, Statele Unite „descoperă” abia acum „importanța geostrategică a României pentru politica lor în această parte a lumii”, fapt care ar trebui să ne bucure având în vedere noua abordare expansionistă a Moscovei!

                  Inaugurarea Scutului Antirachetă de la Deveselu are, dincolo de valențele sale pur militare, și o importantă conotație politică prin faptul că punctează o anumită „aliniere” la „linia americană”, diferită de viziunea comunitară, deloc eficientă, care poartă amprenta franco-germană!

                   Parisul s-a arătat „deranjat” de creșterea antagonismului est-europenilor din cadrul UE față de politicile Bruxelles-ului în materie de asigurare a securității acestei părți a bătrânului continent și nu vede cu ochi prea buni, din motive egoiste, opțiunea proamericană în acest domeniu!

                    În condițiile în care diferențele de viziune dintre vestul și estul Uniunii Europene cu privire la temele importante, precum politica UE față de Rusia, se mențin iar Bruxelles-ul nu deține argumentul motivației militare în ceea ce privește apărarea granițelor răsăritene, sarcină autoasumată de americani prin intermediul NATO, este cât se poate de firesc ca țările estice să urmeze calea indicată de Washington!

                  Într-o lume de o mare complexitate și de o și mai mare imprevizibilitate, politica de apărare a națiunilor mijlocii și mici nu are nici o șansă de reușită dacă (dincolo de necesitatea întăririi forțelor armate proprii) nu se încadrează pe linia celei a unei mari puteri!

                Este un lucru binecunoscut în domeniul relațiilor internaționale și rămâne valabil și în contextul în care noi facem parte din Uniunea Europeană. Aceasta e cauza pentru care România a optat pentru „varianta americană”!

                 Scutul Antirachetă de la Deveselu, în pofida criticilor care au fost și vor mai fi exprimate, reprezintă tocmai concretizarea unei abordări geostragice pragmatice a Bucureștiului care merită a fi salutată!

    

Florin-Vasile ȘOMLEA

- politolog -