Cluj-Napoca, 18 iunie 2017

Politica românească între sublim și penibil

                 

              Este cât se poate de evident faptul că la noi lucrurile sunt „cu totul deosebite” și că „surprizele” apar atunci când te-ai aștepta mai puțin.

           Ceea ce ne-au oferit ultimele zece zile confirmă pe deplin faptul că de la sublim la penibil distanța este cât se poate de mică, dacă e să vorbim despre politica românească!

           Și pentru a nu fi acuzat de răutate (sau altele asemenea) am să încep cu „sublimul”, cu mai puțin previzibilul succes al politicii noastre externe ca urmare a vizitei șefului statului Klaus Iohannis la Casa Albă și rezultatele promițătoare ale dialogului avut cu președintele american Donald Trump.

            Sublinierea, de către ambele părți, a necesității consolidării parteneriatului româno-american în domeniul securității, într-un moment în care, pe căi diverse, se acredita tot mai insistent faptul că Statele Unite își vor „lua mâna”de pe partenerii est-europeni din NATO, în ceea ce privește acest domeniu sensibil, dând astfel posibilitate Rusiei „să-și facă de cap” în această parte a bătrânului continent, a fost apreciată, cu temei, drept cel mai important succes de țară în materie de politică externă din ultimii ani!

            Printre atuurile cu care se putea lăuda România, pe lângă o creștere economică de ultimă oră de peste 5 la sută (cea mai mare din UE!) confirmată de institutul de statistică de la Bruxelles, se număra stabilitatea politică în plan intern.

              Frazele frumoase și, cred eu, sincere, rostite pe peluza Casei Albe, ne dădeau speranțe că lucrurile vor merge din bine înspre mai bine, indiferent de simpatiile politice personale ale fiecăruia. Dar n-a fost să fie!

             Pentru că, așa cum se spune pe la noi, când ne era lumea mai dragă, și cu asta voi trece la „penibil”, hopa, numai ce ne-am trezit cu o criză politică internă generată de nimeni altul decât partidul de guvernământ, criză aflată în plină desfășurare la ora de față, care anulează în mod nefast iluzia stabilității noastre politice.

              Mai exact, „nemulțumit de slaba performanță” a propriului guvern pe care chiar el l-a girat (motivul oficial invocat), „tătucul” Liviu Dragnea, liderul social-democraților, a cerut „capul lui Moțoc” (adică al premierului Grindeanu, cel care „pitrocise” la îndemnul șefului său, mai în iarnă, celebra și rușinoasa șmecherie juridică cu numele „Ordonanța 13”, cea care a scos românii în stradă în cele mai ample manifestații de protest din istoria noastră postcomunistă!).

              Și uite așa, prin „ascuțirea luptei de castă (nu de clasă!)” am avut deloc fericita ocazie să asistăm la începutul „(auto)canibalizării” Partidului Social Democrat prin încercarea de eliminare a propriului guvern de către această formațiune politică, caz unic în analele democrației europene!

              La rândul lui, în loc să demisioneze, așa cum i se solicitase de către Dragnea, Sorin Grindeanu a trecut la contraatac și, după ce l-a adus lângă el, ca scretar-general al Executivului, pe fostul premier Victor Ponta, a început să „puncteze” tot mai periculos, astfel încât, azi, duminică 18 iunie 2017, la semnarea moțiunii de cenzură de către coaliția guvernamentală PSD-ALDE s-au înregistrat doar 223 de semnături (față de 233 câte ar fi necesare pentru „debarcarea” actualului cabinet!).

              Încă destul de popular în rândurile membrilor de partid (cu sau fără funcții) Ponta, exclus recent din PSD, asemenea lui Grindeanu, pare a fi „arma de succes” care poate lovi fatal în puterea (deja) discreționar-dictatorială a teleormăneanului președinte social-democrat!

             Meciul este însă departe de a se fi tranșat și ceea ce va urma e greu de anticipat în acest moment. În sfârșit, vom trăi și vom vedea!

             Ceea ce trebuie însă contabilizat, așa cum menționam recent la o emisiune tv, e faptul că situația politică internă din România acestor zile confirmă, încă o dată, că ne confruntăm cu o criză de sistem politic, că avem o democrație imatură și că fondul disputei pesedisto-pesediste este consecința „jocurilor” grupurilor informale de interese din interiorul partidului de guvernământ, restul nefiind decât „detalii”...

               Avem o criză de sistem politic întrucât componentele sistemului, partidele, nu sunt în stare să-și gestioneze eficient și democratic conflictele interne, perturbând în mod nesăbuit viața țării.

              Democrația noastră este imatură deoarece nu oferă posibilitatea de a pune la dispoziție soluții legale eficiente pentru depășirea unor asemenea situații (așa cum ar fi, spre exemplu, alegerile anticipate, imposibil de declanșat în condițiile constituționale de azi!).

               În sfârșit, miza mare a posesiei puterii (a se citi avantajele deținerii pârghiilor de putere politică cu reverberațiile economico-financiare ale acestui fapt) a determinat activarea la maxim a grupurilor informale de interese din interiorul partidului de guvernământ, antagonice, nerăbdătoare fiecare în a-și „rotunji” cât mai mult profiturile.

               Am lăsat în mod intenționat la urmă cauza, poate cea mai vizibilă, a crizei politice interne, și anume imensa frustare resimțită de Liviu Dragnea, cel care, neputând ajunge prim-ministru, ca urmare a „problemelor” personale cu justiția, și-a dorit să poată controla discreționar politica guvernului prin intermediul unui „premier de carton” (ceea ce „nu i-a ieșit” deplin cu Grindeanu), acțiune prin care să poată poza într-un politician puternic „capabil de a conduce națiunea” chiar și așa, „din umbră”, ținta finală a acțiunii lui politice, pe termen lung, așa cum am spus-o și altădată, fiind funcția de președinte al României!

             Am să închei cu un „detaliu”, deloc minor, legat de politica noastră externă, oferit chiar de premierul în funcție, care menționa, cu câteva zile în urmă că, printre reproșurile care i s-au făcut de către Dragnea&Co s-a numărat și acela că „nu a întărit legăturile cu Federația Rusă” așa cum se hotărâse în interiorul PSD la momentul accederii sale în funcția de la Palatul Victoria.

              Atent la nuanțe, cel acuzat menționa că nu avea cum să acționeze în această direcție în condițiile în care Rusia se află sub embargo din partea UE și SUA ca urmare a agresiunii armate asupra Ucrainei iar România este membră a Uniunii și NATO și are obligația de respecta deciziile acestora.

               Dacă Grindeanu spune adevărul atunci situația apare ca fiind mult mai gravă punând sub semnul întrebării loialitatea actualei conduceri a PSD-ului față de interesele majore ale țării!

Florin-Vasile ȘOMLEA

  - politolog și analist geopolitic -