Cluj-Napoca, 14 februarie 2018

Țopăiala guvernamentală(II)

            

             Nu, din păcate, electoratul nu este chiar atât de lipsit de responsabilitate pentru actuala situație politică a țării, cum le-ar plăcea să creadă unora!

            Dincolo de faptul că majoritatea alegătorilor care s-a „ostenit” ieșind la vot în 11 decembrie 2016 (însemnând doar vreo 39,5 la sută din total) a dat crezare unor promisiuni electorale cu slabe șanse de a deveni „realități” optând pentru actuala putere, cealaltă parte, mai consistentă, a preferat, din comoditate, „să stea acasă”.

            Din curiozitate, făcând un „recurs la istorie”, adică o trecere în revistă a datelor „seci” ale rezultatelor concrete ale coaliției de guvernare pe părțile ei componente (fără Minoritățile Naționale), vedem următoarea situație:

-          la Camera Deputaților: PSD  - 3 204 864 (44,14 la sută), UDMR - 435 969 (6,18 la sută), ALDE - 396 386 (5,46 la sută);

-          la Senat: PSD - 3 221 786 (45,68 la sută), UDMR - 440 409 (6,24 la sută), ALDE – 423 728 (6,01 la sută).

           „- Buuun”, ar putea spune unii, „Lucrurile sunt în regulă, care e problema din moment ce aceste cifre și procente sunt rezultatul votului exprimat de către cetățeni în democrațiile de pretutindeni?”.

             Eu le-aș putea răspunde acestora că, desigur, în principiu, au dreptatem doar că subiectul legat de aceste rezultate are și unele „nuanțe”.

             Astfel, dacă evaluăm datele concrete ale partidelor din arcul guvernamental prin raportare la totalul alegătorilor înscriși pe listele electorale (18 403 044) lucrurile se schimbă în sensul că, PSD-ul apare cu doar 17,4 la sută la Camera Deputaților și 17,5 la sută la Senat, UDMR-ul, cu 2,36 la sută și 2,39 la sută iar ALDE, cu 2,15 la sută și 2,3 la sută! Cumulate, procentele actualei majorități parlamentare ar fi 21,91 la sută la Camera Deputaților și 22,19 la sută la Senat! E ceva să poți accede la conducerea unei țări cu mai puțin de un sfert din votul cetățenilor ei, nu-i așa ?!

               Situația de mai sus oferă posibilitatea de a sublinia două aspecte importante.

               Primul îi privește pe cetățeni și ține de conceptul sociologic denumit „participarea la vot”! El ne arată, printre altele, că (auto)mobilizarea în ziua votării este foarte importantă fiind necesară, pentru câteva ore, lăsarea deoparte a oricăror alte preocupări, distracții etc.

              Democrația modernă a statuat un lucru pe care, din păcate, mulți îl nesocotesc (sau poate nu îl conștientizează suficient) și anume că puterea politică se exercită în urma exprimării votului și constă în „mandatarea” cuiva, prin ștampila aplicată pe actorul politic preferat înscris pe buletinul de vot. Odată făcut gestul respectiv, „puterea este transmisă” celui votat (partid sau persoană politică)! În concluzie, cetățeanul are „puterea în mâna sa” (mandatul) preț de doar câteva minute! Este un lucru foarte important de știut și, totodată, de reținut!

              Până când? Ei bine, până la viitoarele alegeri, care pot fi „la termen” sau anticipate (ceea ce la noi, din păcate, e cam greu de realizat)! În plus de asta, cei care nu participă la procesul electoral îi lasă să decidă și asupra vieții lor pe cei amintiți, ceea ce reprezintă o greșeală!

                Exploatând la maxim succesul înregistrat în urmă cu mai bine de un an, Dragnea&Tăriceanu și-au „făcut jocul” invocând tocmai rezultatele la urne, care (ne place sau nu) au respectat normele democratice!

                Așadar ceea ce a favorizat scorurile de mai sus a fost slaba participare la vot de la scrutinul legislativ din decembrie 2016!

                 Ce nu este însă în regulă în ceea ce îi privește pe cei doi politicieni (prin raportare la aceleași norme) e faptul de a desconsidera una dintre componentele sistemului democratic modern: societatea civilă! Dreptul cetățenilor de a protesta atunci când în actul exercitării puterii politice apar derapaje care pun în pericol statul de drept este unul fundamental!

               Iritați de protestele de stradă din perioada scursă de la alegeri și interpretând totul într-o cheie electoralistă proprie dusă la extrem, cei doi lideri politici au apreciat că pot face ce vor până la viitoarele alegeri. Adică, vorba aceea, „Ne-ați dat votul, n-avem ce discuta, ne vedem peste patru ani!”.

                Aici vedem reflexele de tip comunist ale actualei puteri, care, altcumva, se dorește a fi percepută ca fiind „democratică” (vezi pozițiile publice, în acest sens, ale unora dintre „vocile” PSD-ului, precum cea a Ecaterinei Andronescu, vădit iritate de eticheta „comunist” lipită de manifestanții de stradă pe cel mai important partid aflat la guvernare).

                 Am să închei cu cel de-al doilea aspect al discuției de față, și anume cu aroganța afișată de aceeași putere la adresa lui Klaus Iohannis amenințat de mai multe ori cu „suspendarea din funcție” pentru „piedicile puse actului de guvernare” (sic!).

                  Într-o joacă de-a „Cine-i mai legitim sub aspect democratic” făcând trimitere la succesul electoral din decembrie 2016 și la faptul că Iohannis „nu ar respecta” votul alegătorilor, Dragnea&Tăriceanu au scăpat din vedere faptul că (dacă ar fi să comparăm mere cu pere!), în timp ce arcul actualei majorități abia a reușit să treacă cu puțin de 4 milioane de voturi, șeful statului înregistra cu doi ani înainte (de unul singur) 6,288 milioane voturi, în contextul unei prezențe de 64,10 la sută (însemnând 11 719 344 de alegători).

                Așa că, ar fi normal ca aceste adevăruri să mai domolească tendințele autoritariste generatoare de „țopăieli” de tot felul (guvernamentale, penale, fiscale sau salariale) ale puterii, care dă senzația că se crede a fi eternă, deși recenta ofensivă începută cu așa-numita „reformă a legilor justiției” (în realitate o contrareformă în toată regula!) ca și amenințarea schimbării iminente a șefei DNA, Laura Codruța Kövesi, par a ne indica tocmai opusul.

               Revăzând în aceste zile un film documentar mai vechi intitulat „Dinastia PSD” (de prin toamna lui 2015) postat pe rețeaua YouTube mi-am întărit convingerea, încă o dată, că a vorbi despre democratizarea acestei formațiuni politice rămâne un fapt fără acoperire!

Florin-Vasile ȘOMLEA

– analist politic și geopolitic –