Cluj-Napoca, 23 iunie 2018

„Teleormanizarea” României

           Expresia „teleormanizare” a apărut relativ recent în limbajul public, mai precis odată cu evenimentele politice din ultimul an și jumătate, influențate, direct sau indirect, de către Liviu Dragnea, actualul lider al PSD-ului.

          Ea își are originea într-o perioadă (2002-2012) când acesta conducea, ca președinte, Consiliul Județean Teleorman și face trimitere la modul paternalist-arbitrar abuziv de administrare a acestui colț de țară.

           Pentru cei care s-au aplecat mai atent asupra acelei etape din cariera lui concluziile au fost „cuantificate” în această expresie, care dorește să transmită publicului pericolul comportamentului confiscării, sub toate aspectele, a gestionării treburilor aflate sub impactul decizional al liderului PSD!

           Termenul „teleormanizare” are o evidentă conotație negativă și, dincolo de „exotismul” său, reprezintă o formulă avertizoare prin raportare la normele democratice!

          Teleormanul, aflat la doar doi pași de București, a fost (și este și azi) unul dintre cele mai sărace și slab dezvoltate județe ale României, cu o rată mare a șomajului și a asistenței sociale, împovărătoare pentru bugetul public, care, dincolo de moștenirea istorică, se datorează și modului contraproductiv în care a fost administrat sub mandatele lui Dragnea.

          Unii afirmă că, acest din urmă fapt, nu a fost rodul întâmplării, ci dimpotrivă, a constituit un element fundamental al premeditării cinice, tocmai în ideea de facilitare a controlului județului respectiv, aici PSD-ul (din care liderul acestuia face parte din anul 2000, până atunci el fiind membru al Partidului Democrat, context în care a deținut funcția de prefect!) neavând „emoții” electorale!

          Într-un astfel de spațiu, atât de precar în ceea ce privește dezvoltarea și bunăstarea, „baronul” Dragnea a putut să „nășească” o structură clientelară alimentată din banul public, obedientă și total complice lui, mergând până dincolo de limita legii (a se vedea în acest sens concluziile justiției din dosarele de corupție care îl vizează).

           Ei, ajuns „pe cai mari” în politica națională în urma preluării din mâinile lui Victor Ponta a conducerii celui mai mare partid din România, Dragnea a „operat”, la scara timpului scurs de atunci, după „modelul” aplicat în județul natal.

           Așa se face că, din aproape în aproape, PSD-ul a ajuns azi total aservit lui și, din ceea ce se vede, nu dă semnale că va ieși prea curând din această situație.

            Nedumeriți, poate mulți și-au pus întrebarea cum de a reușit o asemenea „performanță”?! Răspunsul este simplu: aplicând un principiu, „Carrots and sticks” („Morcovi și bastoane”), luat din practica politicii internaționale.

           Adică, mai pe înțelesul comun, oferind recompense „fidelilor” (în speță, funcții publice aducătoare de „foloase multiple”) și recurgând la pedepsirea drastică, mergând până la excluderea din partid, a „criticilor” săi!

           Tactica aceasta a ținut și va mai ține o vreme având în vedere faptul că el este cel care, în realitate, gestionează banul public prin interemediul guvernului-marionetă care o are în fruntea sa pe Viorica Dăncilă, considerată, pe bună dreptate, ca fiind „cel mai slab premier din toată istoria României”!

            „Teleormanizarea” României, pe care încearcă liderul PSD să o „instrumenteze” se resimte deja, dar șansele ei de reușită deplină sunt discutabile, în condițiile în care „arhitectura” țării nu suportă comparații cu aceea a județului său de proveniență!

            De aici provine, probabil, și iritarea acestuia atunci când vine vorba despre vectorii ostili politicii sale, fie că vorbim despre instituții sau despre mișcările de stradă contestatare.

             Faptul că „teleormanizarea” întâmpină dificultăți nu trebuie însă să ne facă „să ne culcăm pe-o ureche” pentru că, așa după cum am putut constata cu toții, inventivitatea și versatilitatea lui Dragnea nu sunt de neglijat.

            Recentele lui declarații făcute după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Jutiție a condamnării cu executare la trei ani și jumătate în „Dosarul Bombonica” (al angajărilor fictive din Teleorman) (cu drept de recurs), cum că „va merge până la capăt” în lupta cu „Statul paralel” (sintagmă preluată din vocabularul dictatorului turc Recep Erdogan) indică înverșunarea liderului PSD, încolțit în zbaterea sa de combatere a normelor statului de drept sau, mai exact, a democrației reprezentative, pe care, în mod ipocrit, o invocă ori de câte ori are ocazia!

            Acuzat, în mod greșit ca fiind „comunist”, Liviu Dragnea este, în realitate, unul din numeroșii oligarhi crescuți în „ograda” PSD-ului cu apucături de caudillo latino-american.

                          

          Florin-Vasile ȘOMLEA

          –politolog și analist geopolitic–