Cluj-Napoca, 9 decembrie 2015

Franța, între pericolul islamic și extrema dreaptă

               Dacă pentru unii, ceea ce s-a întâmplat în week-end-ul trecut, când Frontul Național (FN) al lui Le Pen, formațiune politică de extremă dreapta, a devansat partidele „tradiționale” din Franța în primul tur al alegerile regionale parțiale (anunțând un tur doi în 13 decembrie mai puțin plăcut pentru socialiștii lui Hollande și pentru republicanii lui Sarkozy), reprezintă o „surpriză”, pentru alții aceste rezultate se înscriu în nota de „normalitate” avându-se în vedere evaluările anterioare ale sociologilor.

             Dar să vedem ce s-a întâmplat la acest scrutin mai îndeaproape!

             Din totalul de 13 regiuni metropolitane Frontul Naţional s-a clasat pe locul întâi în șase: Nord-Pas-de-Calais-Picardie, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Alsace-Lorraine-Champagne-Ardenne, Centre, Languedoc-Roussillon-Midi-Pyrénées şi Bourgogne-Franche-Comté.

             În timp ce republicanii şi aliaţii lor de centru conduc în patru regiuni, Île-de-France, Normandie, Pays de la Loire şi Auvergne-Rhône-Alpes, „stânga”, reprezentată de socialişti şi aliaţii acestora, s-a situat pe prima poziţie în doar trei: Bretagne, Aquitaine-Limousin-Poitou-Charentes și Corsica.

             Frontul Naţional s-a clasat înaintea opoziţiei de dreapta şi a socialiştilor aflați la putere în trei regiuni-cheie: în nord (Nord-Pas-de-Calais-Picardie), unde a candidat Marine Le Pen (fiica președintelui fondator Jean-Marie Le Pen), actualul lider al formațiunii, în sud-est (Provence-Alpes-Côte d'Azur) unde este nepoata acesteia Marion Maréchal Le Pen, şi în est (Alsace-Champagne-Ardennes-Lorraine), unde se găsește „strategul” partidului, Florian Philippot.

              Ca măsuri strategic-electorale de contracarare a posibilului succes al extremei drepte, socialiştii şi-au anunţat retragerea în cel puţin două regiuni, Nord-Pas-de-Calais-Picardie şi Provence-Alpes-Côte d'Azur, motivul invocat fiind acela că există riscul ca pe 13 decembrie 2015 Frontul Naţional să nu poată fi devansat, nici de „stânga”, nici de „dreapta”!

             Asta nu anulează ceea ce se vede de la distanță și anume faptul că francezii și-au pierdut cam de multișor încrederea în politicienii care s-au tot „rotit” la putere în ultimele decenii (de „stânga” sau de „dreapta”, asta nici nu mai contează pentru ei!), atentatele teroriștilor islamici din urmă cu trei săptămâni consolidând în rândurile publicului pozițiile eurosceptice, naționalist-populiste și antimigraționiste exprimate în mod constant de Frontul Național, care a crescut de la un ciclu electoral la altul!

             Măsurile prinse în programul FN-ului (pe care, din curiozitate, l-am lecturat pe site-ul acestuia), care fac trimitere fie spre zona economic-socială, fie spre mult discutata chestiune a „discriminării pozitive” de care beneficiază consistenta comunitate musulmană din Hexagon (circa 8 milioane de persoane), abordare pe care formațiunea lui Marine Le Pen își propune să o elimine prin lege (între care stoparea construcției de noi moschei), pare a fi pe placul tot mai multor francezi!

             În acest cadru, lucrurile o pot lua pe orice drum așa că în 2017, când vor avea loc alegerile prezidențiale, dacă tendința publicului francez se menține pe prognozele de astăzi, anunțatul candidat al Frontului Național, Marine Le Pen, are șanse serioase să câștige!

             Complet lipsiți de clarviziunea și de obiectivitatea necesare, susținătorii din mass-media ai partidelor „tradiționale” au acuzat cu prea multă ușurință creșterea popularității extremei drepte punând-o ba pe seama „speculării situației economice și sociale dificile” cu care se confruntă țara, ba pe seama „ajutorului financiar subteran” primit de către Frontul Național de la Moscova (speculând declarațiile pro-Putin, făcute de-a lungul anilor de către Marine Le Pen, bunele oficii dintre tatăl acesteia și liderul extremist rus Vladimir Jirinovki sau „bezelele” trimise mai tot timpul înspre FN de către diverși oficiali de la Kremlin).

              Desigur că și acestea au contat într-un anume procent, numai că ceea ce le „scapă” multora din vedere e faptul că tsunami-ul migraționist musulman din acest an venit către Europa dinspre Orientul Mijlociu și Africa de Nord încurajat de cei mai importanți lideri europeni, între care se numără și președintele François Hollande, au reprezentat „cireașa de pe tort” a greșelilor politice majore!

              Este curată ipocrizie să-i acuzi pe alții de consecințele propriilor tale greșeli!

              Aproape peste noapte, am putea spune, Franța, în particular, și Europa Occidentală, într-un cadru mai larg, s-au trezit strânse ca între două fălci de menghină între presiunea migraționistă (cu adaosul ei indirect, creșterea pericolului terorist) și ascensiunea extremei drepte autohtone, ostilă Bruxelles-ului prin însăși natura ei!

              Cei care au potențat decisiv creșterea de popularitate a extremei drepte (și prin urmare și a Frontului Național) ar trebui să își asume asta, sunt chiar apologeții migraționismului islamic din acest an.

              Pe un scenariu ușor de anticipat acum, dacă extrema dreaptă va ajunge la putere în cei doi „piloni” de bază ai Uniunii Europene, Franța și Germania, sau măcar într-unul dintre aceștia (cel mai probabil în Franța, după cum o indică sondajele de opinie), atunci se poate presupune că prin decizia pe care ar putea-o lua, ușor de anticipat, de scoatere a țării respective din UE am asista cu adevărat la sfârșitul construcției europene și la revenirea la o Europă a națiunilor concurente și adversative.

                Atunci se va putea afirma, privind în urmă, că cei care au „îngropat” Uniunea Europeană au fost tocmai aceia care aveau, ca misiune principală, să acționeze pentru consolidarea ei!

               Ar fi însă păcat să se ajungă la un asemenea deznodământ având în vedere eforturile depuse zeci de ani de către vizionarii acestui proiect, gândit să consolideze pacea națiunilor de pe bătrânul continent și prosperitatea cetățenilor lor.

              Să sperăm că, în cele din urmă, acest „drum înfundat” va putea fi evitat!

                        

                                                               Florin-Vasile ȘOMLEA

     - politolog -