Cluj-Napoca, 5 martie 2016

 

România și „cotele obligatorii”

               Vineri 2 martie 2016, în faţa Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, un tânăr l-a admonestat pe premierul Dacian Cioloș pentru faptul de a fi fost de acord cu acceptarea primirii unor migranți în România, în virtutea cotelor stabilite la Bruxelles.

             Răspunsul premierului a fost unul devenit „clasic” în ultima vreme pentru politicienii de la București și anume că „România face parte din Uniunea Europeană” motiv pentru care „trebuie să accepte cotele de refugiaţi”, citez: „- Autorităţile române au luat o decizie împreună cu statele membre UE, de unde România primeşte bani şi unde românii pot să meargă la muncă. România are drepturi, dar şi obligaţii. Toate statele au decis să primească un anumit număr de migranţi.”

               „În oglindă” la ceea ce se întâmpla la Cluj, dincolo de frontiera de vest a țării, la Budapesta, omologul lui Cioloș premierul ungar Viktor Orban, consecvent poziției avute pe toată durata anului trecut, reacţionând la criticile adresate de preşedintele Parlamentului European socialistul Martin Schulz ca urmare a iniţiativei sale de a organiza în această toamnă un referendum pe tema acceptări sau neacceptării „cotelor de refugiați”, declara: „- Schulz se preface că nu ştie că Ungaria a depus deja o plângere la Curtea Europeană de Justiţie împotriva măsurii de distribuire a 120 000 de imigranţi!”.

             După care a adăugat: „- Nu am semnat şi nu voi semna nimic care implică o cotă obligatorie de imigranţi!”.

              Avem așadar două atitudini izvorâte din două „filosofii” de înțelegere a relaționării cu propriul popor și cu instituțiile europene.

                 În cazul nostru, din păcate, indiferent de cei care au condus sau conduc, a fost preferată mai tot timpul atitudinea concesivă față de ceea ce vine dinafară, bune sau mai puțin bune, „soluțiile” comunitare fiind acceptate aproape fără comentarii.

               Recent, premierul român s-a aflat într-o „vizită de lucru” la Paris și la Bruxelles. Deloc transparent acesta nu a dat nici un fel de detaliu presei despre cele discutate în spatele ușilor închise și aceasta nu e bine!

                Actualul executiv, venit la conducerea țării conjunctural, ca urmare a masivelor proteste de stradă din noiembrie 2015, care au urmat tragediei de la „Club Colectiv” din București, nu are căderea de a angaja destinul României pe chestiuni atât de serioase precum cea a acceptării „cotelor obligatorii”, fiind unul interimar și cu atribuții limitate, doar de gestiune curentă a treburilor țării, un guvern de „tehnocrați” care nu reprezintă o opțiune politică a cetățenilor rezultată dintr-un proces  electoral, singurul care poate da legitimitate decizională în democrație.

            Ca și în cazul așa-zisei „reforme” a Educației, unde se vine cu propuneri legislative prin care este afectată pregătirea tineretului pe termen lung (vezi diminuarea, comasarea sau eliminarea unor discipline precum Limba și literatura română, Istoria românilor sau Limba latină) acest guvern pare în ultima vreme înclinat tot mai mult spre abordări situate dincolo de mandatul său interimar.

              Deși nemulțumiți de cele întâmplate românii, la rândul lor, procedează greșit rămânând pasivi după ce în anii din urmă își manifestaseră nemulțumirea în situațiile generate de subiecte precum Roșia Montană, susținerea votului concetățenilor din diaspora sau tragedia de la „Club Colectiv”.

               Desigur faptul că la ora actuală, conform unui recent sondaj de opinie, circa 34 la sută dintre români nu au vreo opțiune electoral-politică în perspectiva alegerilor care vin, locale și parlamentare, reprezintă o formă de exprimare a dezacordului cu privire la ceea ce se întâmplă, dar, parcă, este, totuși, cam prea puțin, după părerea mea! 

                                       

Florin-Vasile ȘOMLEA

- politolog -