Cluj-Napoca, 24 aprilie 2015
Impostura politică
M-am gândit să mă opresc astăzi asupra unui
„fenomen” care, în viața noastră publică,
are vechime și care, în loc să scadă, proliferează: impostura politică!
În mediul
politic de la noi am întâlnit și întâlnim destul de des persoane cu un aer
aparent onest care, roase de dorința de a obține popularitate, pretind a fi
„altceva” decât sunt în realitate.
Ele încearcă într-un mod deloc onorabil să
valorifice un moment din viața lor, mai mult sau mai puțin întâmplător!
Cazul cel mai frapant, dar nu singurul, este cel
al lui Călin Popescu Tăriceanu,
actualul șef al Senatului, cel care a
„transpirat” ceva până a reușit să își legalizeze formațiunea politică la care
lucrează de vreo șase luni.
Despre ce este vorba? Prins în vârtejul vieții
politice, fostul premier al anilor 2005-2008 a apărut tot mai mult în ultima
vreme putând eticheta de „fondator” al Partidului
Național Liberal!
Desigur că realitatea istoriei nu poate fi
negată: Tăriceanu a făcut parte din formațiunea liberală încă din ianuarie
1990 fiind cooptat în grupul de
inițiativă inițiat și alcătuit din persoane care în anii ´50 fuseseră
închise de către regimul comunist pentru convingerile lor politice, de către Dan Amedeu Lăzărescu, tatăl său vitreg,
alături de alți tineri ai perioadei respective precum Dinu Patriciu, Radu Cojocaru,
Andrei Chiliman sau Horia Rusu.
Dar de aici și până la a pretinde pentru sine
calitatea de „fondator” este cale lungă!
De ce? Pentru că adevărații (re)fondatori au fost deținuții politici Nicolae Enescu, Sorin-Mircea
Bottez, Dan Amedeu Lăzărescu, Radu
Vâlsănescu, Barbu Negoescu, Sanda Tătărăscu-Negroponte, Ionel V. Săndulescu, Nicolae Teodorescu, Radu Câmpeanu şi Dinu Zamfirescu!
Pretenția lui Tăriceanu
de a fi apreciat ca „fondator” al PNL-ului, dincolo de faptul că se constituie
într-un act de impietate față de
memoria și meritele unor oameni care au suferit privațiuni grele pentru ideile
lor politice, este un gest incorect care are ca explicație nemărturistă dorința sa de a „seduce”, de a păcăli cât
mai mulți simpatizanți ai „cauzei liberale” în perspectiva viitoarelor sale
acțiuni publice!
După „modelul” șefului lor „de la centru”, și unii
lideri județeni ai formațiunii
acestuia s-au „coafat” în „fondatori” ai filalelor liberale din care fac parte
deși, mulți dintre ei, „săracii”, intrau în politică la câțiva ani de la
momentul invocat.
Metoda aceasta luată probabil din „arsenalul” comuniștilor are la noi „antecedente”
mai vechi în denaturarea evenimentelor istorice!
Cazul cel mai notoriu în acest sens este
reprezentat de cel al zilei de 23 august
1944 care a ajuns dintr-un act
politic al arestării mareșalului Ion Antonescu de către regele Mihai, nici mai mult nici mai
puțin decât „insurecție armată antifascistă” iar mai apoi „revoluție națională
antifascistă și antiimperialistă inițiată și înfăptuită de Partidul Comunist
Român”!
Tot de la comuniști pare-se a se fi molipsit și
politicienii „cu caș la gură”!
Astfel mai zilele trecute liderul „tânărului și
promițătorului” PMP, deputatul Eugen
Tomac, anunța presei faptul că partidul pe care îl conduce „a înregistrat
la OSIM sigla și denumirea Partidului Democrat Liberal în semn de respect față
de ce a însemnat PDL pentru politica românească” (sic!).
După care a adăugat tranșant: „PDL a reușit să
câștige de trei ori Primăria Generală a Capitalei și să dea de două ori
președintele țării. Credem că acel spirit pe care l-a generat președintele
Traian Băsescu reprezintă o valoare pentru foarte mulți dintre români. Motiv
pentru care o parte din colegii noștri au solicitat să înregistreze atât sigla,
cât și denumirea partidului, în semn de respect pentru ceea ce reprezintă acest
proiect politic important care a trecut România prin criză și alături de
președintele Traian Băsescu a reușit performanțe electorale remarcabile”.
„- Serios, domnule Tomac?”. Și atunci cum rămâne cu
despărțirea „definitivă” a aceluiași Băsescu
de PDL de la momentul eșuării „înscăunării” doamnei
Udrea la șefia democrat-liberalilor
din 2013 prin celebra formulă „Adio PD! Adio PDL!...”?!?
Desigur că pentru orice om serios ceea ce se
ascunde în spatele acestei declarații politice este ușor de sesizat: afectat de
dezastrul de imagine al formațiunii pe care o „păstorește”, ca urmare a problemelor cu justiția avute de Elena Udrea, fostul șef al statului care
își dorește să ajungă liderul opoziției în
anul electoral 2016 și-a pus la treabă oamenii de încredere în speranța unei
eventuale confiscări a numelui fostului
său partid. Și cu toate că Tomac nu a vrut să confirme o asemenea variantă, „gurile rele” afirmă că lucrurile ar putea să urmeze o asemenea direcție!
Din cele descrise mai sus, cei care folosesc
metoda imposturii politice, pentru că
despre așa ceva e vorba în cele trei situații, ar trebui să rețină faptul că nu
pot ajunge prea departe în acest mod. Și, în plus, să nu uite vorba din popor
care spune că „Minciuna are picioare scurte!”.
Florin-Vasile ȘOMLEA
- politolog -
