Cluj-Napoca, 12 noiembrie 2015
Tragedia de la Club „Colectiv” și resetarea politicii românești
Incendiul care a devastat Club „Colectiv” din Capitală, produs în seara zilei de 30 octombrie 2015 din cauze încă neelucidate la aceasă oră, a
mistuit în decurs de doar câteva minute interiorul supraaglomerat al acestui
local, luând până acum viețile a 54 de tineri și trimițând în spitale, grav
rănite, alte peste o sută de persoane!
Revoltată de cele întâmplate, opinia publică a reacționat deîndată, zeci de mii de oameni ieșind
în stradă la București și în orașele mari ale țării pentru a cere socoteală politicului pentru cele întâmplate,
considerat vinovat pentru această catastrofă!
Speriată de manifestații clasa politică a cedat, premierul
Ponta demisionând împreună cu întregul său guvern! Și uite așa, ceea ce nu
reușise opoziția timp de un an a
obținut „vocea străzii” în doar câteva zile!
Dincolo de tragedia la care am asistat cu toții,
putem spune că ceea ce a urmat poate fi asemuit unui adevărat cutremur la nivelul
societății românești, aspectul cel
mai important constând în revigorarea
civismului!
Deși începutul, în acest sens, a fost făcut acum
doi ani cu marile manifestații pentru
protejarea Roșiei Montana și a continuat anul trecut cu demonstrațiile pentru apărarea dreptului de vot al românilor din
diaspora, se poate spune că revigorarea civismului a ajuns la apogeu
abia acum, prin acțiunile de stradă
din ultima săptămână care au avut ca obiectiv contestarea politicului!
Dar ce este civismul
și prin ce se caracterizează el, s-ar putea întreba unii?
Pe scurt, civismul
este un fenomen al societății democratice și reprezintă
unul dintre aspectele fundamentale
ale acesteia.
Îl regăsim aproape pretutindeni în lumea occidentală, la baza sa aflându-se
cultura civică.
În ceea ce privește cultura civică ar fi de menționat faptul că elementele ce o
definesc pe aceasta au fost analizate riguros de către americanii Sidney Verba și Gabriel Almond care i-au dat contur într-o lucrare devenită
„clasică”, intitulată ca atare.
Fără a intra în profunzimea
cărții respective, ar fi de subliniat doar că, în conformitate cu opinia celor
doi autori, caracteristicile unei democrații stabile presupun câteva elemente fundamentale precum, o participare cetățenească activă la
treburile civice, un nivel înalt al
informației privind treburile publice, un răspândit simț al responsabilității civice
și condiții economice și sociale
favorabile.
Revenind la ceea ce s-a întâmplat
în aceste zile în România putem afirma că am asistat la o creștere a anjamentului civic care s-a manifestat
mai cu seamă la nivelul unei anumite categorii a populației țării și anume al
celei tinere din marile orașe, cu o bună condiție profesională și existențială care, vorba unui analist
politic, „nu stă cu mâna întinsă la stat pentru a primi ceva”.
Nemulțumită de abuzurile politicului și de endemicul
fenomen al corupției (vezi sloganul
„Corupția ucide!”) această categorie de cetățeni a găsit potrivit să își
exprime public ostilitatea față de politicul autohton („Toate partidele,
aceeași mizerie!”), profitând oarecum de producerea tragicului eveniment
amintit la început.
Definitorie pentru ansamblul protestelor de stradă, la care am
asistat prin intermediul mass-media,
a fost antipolitica, tradusă prin
solicitarea ultimativă de reformare profundă a politicii!
Alături de demisiile demnitarilor guvernamentali și a primarului Cristian Popescu, protestatarii au mai solicitat măsuri
precum cele legate de formarea unui
guvern „apolitic” format din „tehnocrați”, modificarea Constituției, legislativ
unicameral cu maxim 300 de parlamentari, maxim două mandate pentru toți aleșii (indiferent de nivelul lor), reactivarea „Punctului 8 de la Timișoara”,
o lege a lustrației, confiscarea averilor nejustificate,
pedepsirea celor vinovați de victimele „Revoluției din decembrie 1989” și
„mineriadelor”, unele dintre solicitări purtând marca imposibilității
concretizării lor iar altele frizând absurdul!
Cu toate aceste lipsuri, aducerea
lor în discuție reprezintă un semnal de
alarmă serios pentru clasa politică, în cvasitotalitatea ei!
Dar nu numai clasa politică a fost afectată de contestațiile străzii!
Pe fondul unor abordări mai puțin
inspirate față de cele întâmplate la Club „Colectiv”, Biserica Ortodoxă a stârnit la rândul ei ostilitatea
manifestanților, care au ajuns să solicite un lucru irealizabil, „confundând”
planurile politic și religios: demisia din funcție a Patriarhului Daniel!
Desigur că ulterior lucrurile
s-au detensionat, dar o parte a mass-media
a rămas conectată la o atitudine să-i spunem „neamicală” față de Biserică.
În lanțul nemulțumirilor
protestatarilor a intrat și „preferatul străzii” de acum un an, președintele Iohannis, care, deși, după
opinia unora, a „reacționat bine” pe durata acestor zile dificile, a fost acuzat
de „insuficientă angajare” față de ceea ce promisese în noiembrie 2014!
Dincolo de toate astea (și de
altele care nu au fost puse în discuție), se desprinde o concluzie importantă
și anume că în această perioadă, prin reacția societății civile, s-au pus bazele „resetării” politicii românești!
Florin-Vasile ȘOMLEA
- politolog -
