Cluj-Napoca, 13 august 2015
Monarhia la răscruce de drumuri
Debutul lunii august 2015 începuse cu totul anost,
fiind marcat de atmosfera vacanțelor. Nici măcar binecunoscutele dispute
politice legate de „agenda zilei” nu reușiseră să anime spiritele și să scoată
lumea din starea de apatie generală.
Pe acest fond tern a venit anunțul Casei Regale referitor la dezmoștenirea principelui Nicolae,
nepotul regelui Mihai, de drepturile sale succesorale, document
purtând semnătura fostului suveran al Românie!
Așa cum se întâmplă mai întotdeauna în astfel de
situații, după primele momente de surpriză, au apărut și întrebările legate de cauzele gestului făcut de bătrânul rege,
dincolo de motivațiile alambicate ale comunicatului
de presă redate într-un limbaj de lemn
care încerca să convingă, fără a reuși mare lucru.
„- Ce s-o fi întâmplat domnule de s-a ajuns la o
măsură așa de gravă?!” se vor fi întrebat oamenii nedumeriți.
Suspicioși, cei mai mulți dintre cei interesați de
subiect au pus la baza gestului respectiv o „instrumentare” având în spate
sentimente mai puțin „onorabile”.
Și, din aproape în aproape, și-a făcut tot mai
mult loc ideea că, cel mai probabil, cauza ar fi fost creșterea popularității tânărului Nicolae, fapt care nu ar fi fost
tocmai pe placul unora din interiorul Casei
Regale, persoana „arătată cu degetul” fiind Radu Duda, prințul-consort al Margaretei,
fiica cea mare a regelui Mihai!
De-a lungul timpului, principele Radu, deși aflat în familia regală de aproape douăzeci
de ani, nu a reușit să înlăture întrutotul suspiciunile legate de persoana sa,
rămânând până azi în ochii multora dintre susținătorii și simpatizanții
monarhiei cu eticheta unei persoane „infiltrate” în Casa Regală de către așa-numitul „Sistem”, cu scopul de a influența
și controla ceea ce se întâmplă acolo!
Suspiciunea în cauză are la bază presupusa colaborare a acestuia cu
defuncta Securitate din anii
tinereții, nerecunoscută niciodată însă de cel vizat, și prietenia de familie cu Ion
Iliescu, fost în perioada comunistă prim-secretar
județean la Iași, locul de unde provine și Radu Duda!
Dacă măsura luată împotriva tânărului Nicolae nu a fost cumva o mișcare strategică de imagine, menită a
face să crească și mai mult popularitatea
Casei Regale prin victimizarea acestuia,
așa cum am auzit de câteva ori în ultimele zile (ceea ce, personal, nu cred),
atunci decizia poate fi înscrisă la capitolul „greșeli” ale regelui Mihai!
Iar dacă e așa, atunci aceasta nu ar fi singura
din ultimii douăzeci și cinci de ani!
Prima, în ordine cronologică, necunoscută publicului, mi-a fost reliefată în vara
anului 2000 de către un susținător al monarhiei
constituționale, politicianul liberal Dan
Amedeu Lăzărescu, care, într-o discuție privată avută la un moment dat,
menționa faptul că în decembrie 1989, imediat după „fuga” lui Ceaușescu,
vorbind telefonic cu regele Mihai aflat la Versoix,
îl sfătuise să ia primul avion și să vină de urgență în țară pentru a bloca
preluarea puterii de către echipa complotiștilor Iliescu-Brucan-Militaru.
Conform spuselor acestuia, după o scurtă
consultare cu regina Ana, răspunsul
suveranului a fost unul negativ, motivul invocat fiind acela că, dacă ar veni
la București, ar risca să fie împușcat de agenții sovietici care zburdau prin
România în acele zile!
Opinia lui Lăzărescu
era aceea că regele greșise refuzând propunerea, ratând astfel, poate, spunea
el „cel mai bun moment de revenire a
țării la regimul monarhic”!
A doua greșeală a regelui, spun alții, a fost
acceptarea căsătoriei fiicei sale Margareta
cu un român, fapt unic în analele Casei Regale a României, în condițiile în care existau precedente
în materie de blocare a relaționării matrimoniale cu cetățeni români ale
membrilor acesteia în alte perioade ale istoriei (vezi cazul idilei lui Ferdinand I cu Elena Văcărescu de dinaintea căsătoriei acestuia cu prințesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg (viitoarea
regină Maria) sau anularea căsătoriei
morganatice a lui Carol al II-lea
cu Valentina „Zizi” Lambrino, de
dinaintea mariajului legal al acestuia cu principesa Elena a Greciei, mama regelui Mihai).
În sfârșit, modificarea
legii salice, referitoare la dreptul
de succesiune pe linie de primogenitură
masculină, pentru a permite principesei
Margareta să ocupe tronul României în eventualitatea revenirii țării la monarhia constituțională, a reprezentat
ultima și poate cea mai mare greșeală a regelui Mihai, spun cei mai mulți!
Prins între orgoliile
membrilor familiei și planurile
(numai de ei știute) ale oamenilor „Sistemului”,
regele Mihai pare a fi dat, prin dezmoștenirea lui Nicolae, o
„contralovitură” nimicitoare șansei
de consolidare a încrederii opiniei
publice în monarhia constituțională!
La câteva zile de la anunțarea acestei măsuri au
apărut și câteva detalii care au stat în spatele ei oferite presei de către
tânărul Ioan Luca Vlad, consilier
regal.
Acesta a
menționat că cel care „a deliberat” și „a luat măsura repectivă” a fost
„Consiliul Regal” întrunit în „format restrâns” (regele Mihai, Radu Duda, Ioan Luca Vlad și Mihnea Constantinescu)! Din interviul acordat presei de către
consilierul regal rezultă că decizia de excludere a prințului Nicolae „îi stătea pe inimă” mai demult regelui și că ea
a fost luată fără ca cel vizat să fi fost înștiințat în prealabil și fără a fi
de față!
Dincolo de măsura excluderii, ceea ce i-a surprins
pe mulți în aceste zile, este prezența în „Consiliul Regal” a lui Mihnea Constantinescu, un diplomat de carieră care, de-a lungul
timpului, a avut funcții importante în stat, ultimele fiind cele de „ambasador
cu Însărcinări Speciale” în cadrul Ministerului
Afacerilor Externe și de „consilier în aparatul propriu” al premierului Victor Ponta, un personaj care a fost și
rămâne unul dintre cei mai puternici
oameni „din umbra politicii” de la noi!
Citind interviul lui Ioan Luca Vlad mi-a revenit în memorie o discuție de prin decembrie
2009 avută cu fostul europarlamentar
clujean Călin Flaviu Rus, care îmi
mărturisea că a rămas impresionat de ceea ce găsise în arhivele de la Bruxelles, în perioada scurtului său mandat din
capitala Uniunii Europene, în ceea ce
privește informațiile referitoare la România anilor 1980-1990 culese de
serviciile secrete occidentale.
Acesta afirma că, în virtutea celor parcurse în
documentele respective, pentru nomenclatura
comunistă „convertită” la capitalism și la democrație după 1989, existau trei obstacole majore pentru perpetuarea
pozițiilor sale de putere „pe stil nou”: Partidul
Național Țărănesc, Partidul Național
Liberal și monarhia, reprezentată
de regele Mihai și de familia acestuia!
Mergând pe logica „teoriei conspirației interne”, fostul europarlamentar afirma că, după
„scoaterea” din parlament a PNȚ-ului și după masiva infiltrare a PNL-ului cu oameni dubioși care să îl
decredibilizeze, în virtutea acestei strategii,
în atenția „Sistemului” ar mai fi rămas doar
Casa Regală! Să nu fi avut
oare știință regele Mihai de toate acestea?! Greu de spus!
Dacă admitem o astfel de ipoteză, atunci s-ar putea spune că prezența lui
Radu Duda și a lui Mihnea Constantinescu în zona
decizională a Casei Regale constituie
„arma reușitei” demersului anihilării acesteia iar „mazilirea” lui Nicolae devine explicabilă.
La toate cele de mai sus însă, numai timpul ne
poate oferi răspunsul.
Florin-Vasile ȘOMLEA
- politolog -