Cluj-Napoca, 27 septembrie 2018

România, între 10 august și Referendum

             Într-un an care trebuia să fie unul cu totul deosebit, având în vedere aniversarea Centenarului statalității ei depline, România apare într-un cadru al unor tensiuni la nivelul societății greu de anticipat anterior.

            După o vară mai „fierbinte” decât ne-am fi așteptat, cu un 10 august protestatar marcat de o replică dură a forțelor de ordine, în totală disonanță cu ceea ce s-a întâmplat în Piața Victoriei din București, a venit hotărârea din această lună a Parlamentului de convocare, în 6-7 octombrie curent, a Referendumului privind modificarea textului Constituției în ceea ce privește definirea căsătoriei ca „uniune între bărbat și femeie”, nu așa cum este ea acum, „între soți”.

             În favoarea convocării Referendumului, în afara reprezentanților arcului puterii, au mai votat PNL și PMP, în timp ce USR s-a manifestat împotrivă.

            Ambele evenimente au fost de natură a „învolbura apele” și așa deloc liniștite ale vieții publice românești!

             Ne aflăm, iată, la sfârșitul lunii septembrie 2018 și încă concluziile și deciziile juridice cu privire la cele întâmplate în 10 august se lasă așteptate, în contextul în care clarificarea lucrurilor nu comporta o dificultate aparte. Desigur, avem deja hotărâri ale instanțelor referitoare la potențialii vinovați ai represiunii Jandarmeriei cu ocazia protestului Diasporei, aici intrând responsabili la vârf ai instituției și ministrul de Interne, Carmen Dan (beneficiară a imunității parlamentare!), cărora li s-au deschis dosare de urmărire penală, dar, senzația generală rămâne aceea că se încearcă mușamalizarea adevărului sub presiunea partidului de guvernământ.

            Sentimentul acesta a fost consolidat și de recenta afirmație a liderului Liviu Dragnea cum că „Jandarmeria a procedat corect în 10 august” și că „se încearcă timorarea organelor de ordine internă, lucru de nepermis” (sic!).

             Antepronunțarea politicului în privința unor hotărâri ale Justiției este o chestiune de o mare gravitate pentru democrație, prin care se încalcă principiul separației puterilor în stat, un adevărat atentat la democrație!

              PSD-ul recidivează la acest capitol și demonstrează din nou că democrația îi este dragă precum câinelui, lanțul! Așa după cum am mai afirmat și altădată, comportamentul său nu prea are de a face cu social-democrația, ci mai degrabă cu populismul!

           Autesesizându-se, în acest sens, „confrații” europeni ai acestuia au luat atitudine „atenționând” asupra derapajelor de la aceasta săvârșite de formațiunea aflată la putere. Cât de mult le va păsa de asta vom vedea în perioada următoare.

             Având în vedere cele de mai sus, chestiunea Referendumului referitor la modificarea textului Constituției României în ceea ce privește definirea căsătoriei a fost considerată de o bună parte a liderilor de opinie interni drept un „șiretlic” al actualei puteri de a ieși din impasul în care se găsește ca urmare a celor întâmplate în august la București prin mutarea atenției dinspre acestea spre altceva, cu eventuale foloase de natură electorală.

            Aici sunt lucruri mai complexe, care se cer a fi analizate mai atent! În primul rând trebuie precizat faptul că această consultare publică are loc ca o consecință a faptului că, pentru prima oară în cei 28 de ani de democrație postcomunistă, în urma solicitării scrise a circa 3 milioane de cetățeni cu drept de vot! Prin urmare, Referendumul de față este un demers civic al „Coaliției pentru Familie”, actuala majoritate parlamentară neavând alt merit decât acela de a aproba și stabili data ținerii lui!

            Bine-bine, au afirmat cei care se opun ținerii lui, dar PSD-ul și Dragnea vor profita de asta, afirmând că meritul le aparține. Acest lucru este adevărat însă trebuie spus că așa face orice putere politică, indiferent de „culoarea” ei!

            De altfel, după ultimul CEx  al PSD din urmă cu o săptămână, Liviu Dragnea afirma sus și tare în fața presei că formațiunea lui politică susține consultarea populară din 6-7 octombrie și tema aflată în dezbatere!

            Acuzei în cauză i s-ar putea răspunde că nimeni nu i-a împiedicat pe cei aflați la butoanele puterii în cei trei ani scurși de la depunerea listelor cu semnături, indiferent de nuanța lor, să convoace cetățenii la urne și că, în fond, Referendumul trebuia să se consume demult, având în vedere standardele democrației reprezentative!

           Apoi, de-a dreptul hilar, nu puțini sunt aceia care consideră acest Referendum ca fiind „un act nedemocratic”! Oare chiar așa să fie?!

            Răspunsul corect este exact pe dos: Referendumul este un act absolut democratic, fiind consfințit ca atare în toate abordările teoriei democrației, de la Robert Dahl și Arendt Lijphard până la Giovanni Sartori, ca să dau ca exemplu doar trei nume „cu greutate”!

             Ce apare ciudat e faptul că printre cei care acuză „nedemocratismul” consultării publice din 6-7 octombrie 2018 sunt voci care de-a lungul timpului au invocat în mod constant tocmai democrația reprezentativă și normele sale, ceea ce denotă fie inconsecvență, fie ipocrizie!

            Desigur că în majoritatea democrațiilor consolidate referendumul apare „pe culoar” mai rar, funcționarea acestora realizându-se armonios, dar avem și excepții notabile, precum Confederația Elvețiană, care este o democrație directă („referendară”). Concret asta înseamnă că cetățenii pot contesta orice lege adoptată de Parlament și, prin inițiativă legislativă cetățenească, pot aduce amendamente Constituției!

            În sfârșit, un ultim aspect important adus în discuție de contestatari constă în invocarea „afectării drepturilor minorităților de gen” care, în cazul unui rezultat pozitiv al Referendumului, prin modificarea adusă textului constituțional „ar avea de suferit consecințe neplăcute”.

            Situația nu stă deloc așa! Și aici ne confruntăm cu o manipulare în toată regula întrucât singurul subiect aflat în atenția acestei consultări publice este statutul familiei, în varianta conservării aspectelor ei considerate „tradiționale”!

           Trebuie spus că pe continent această temă nu aparține strict spațiului românesc, ea regăsindu-se și fiind reglementată în majoritatea țărilor central-estice ale Uniunii Europene în varianta pe care o cunoaștem.

           Și pentru că vorbeam mai sus despre ipocrizie publică, aș încheia arătând că în timp ce în țară Liviu Dragnea afirma că PSD susține Referendumul, ieri la Bruxelles, în fața „confraților” socialiști europeni, premierul Viorica Dăncilă, președinte-executiv al formațiunii de guvernământ, susținea contrariul!

             Fără cuvinte!

              Florin-Vasile ȘOMLEA

               –politolog și analist geopolitic– 

Cluj-Napoca, 17 septembrie 2018

Ungaria lui Orban în centrul atenției!

                 Luați de valul evenimentelor interne din ultima lună ne-a scăpat din vedere ceea ce se întâmplă în bătrâna noastră Europă, mai exact la Bruxelles, capitala Uniunii din care facem și noi parte de peste un deceniu.

            Pe scurt, la 12 septembrie curent Parlamentul European a adoptat, cu o largă majoritate, raportul referitor la „riscurile statului de drept” în Ungaria vecină.

            Evenimentul pune într-o lumină neplăcută guvernul condus de Viktor Orban, liderul FIDESZ, cel mai puternic partid politic maghiar.

             Membru al Partidului Popular European, FIDESZ, abrevierea lui Fiatal Demokratak Szovetsege (în traducere „Alianța Tinerilor Democrați”), apărut în martie 1988 (în timpul regimului comunist!), a cunoscut la scara timpului o deplasare dinspre poziția de formațiune politică liberală spre una cu viziune eurosceptică și conservatoare.

          Cel care domină în mod substanțial politica formațiunii „tinerilor democrați” de mai bine de două decenii este Viktor Orban, un politician versat și bun cunoscător al domeniului respectiv.

          Acuzat de către detractorii săi de „complicitate cu Putin”, premierul maghiar a dovedit o cerbicie greu de anticiapt în alte vremuri, mai de la începutul carierei sale, punctul lui forte de dată recentă fiind respingerea cotelor de migranți din Orientul Apropiat și Africa de Nord și Sub-Sahariană stabilite de către Comisia Europeană condusă de Juncker.

          Cota de simpatie a acestuia în rândurile ungurilor a crescut exponențial în urma acestui gest care, combinat cu interdicțiile stabilite de către Budapesta în ceea ce privește activitatea ONG-urilor occidentale, a dus la autosesizarea UE în privința „stării statului de drept”.

           Am urmărit recent un discurs video al premierului ungar ținut în fața conaționalilor săi, ale cărui caracteristici de bază sunt reprezentate de apelul la ideea de protejare a specificității culturale și spirituale creștine a maghiarimii în fața citez, „pericolului islamic”, a conservării „independenței decizionale ungare” și a luptei împotriva „imixtiunii lui Soros” în viața democratică internă, un discurs pe care l-am putea considera un amestec conservator cu accente naționaliste.

            Trebuie precizat că aprobarea de către Parlamentul European a sancționării Ungariei, care are doar o valoare consultativă, reprezintă în esență un început care are de parcurs un drum lung, cu rezultat final incert, ca urmare a prevederilor comunitare în vigoare.

          Propunerea de sancționare a țării vecine vine după ce Polonia condusă de partidul conservator Lege și Justiție (PiS) a cunoscut o situație similară (și cam din aceleași motive!) în primăvara acestui an.

            Falia apărută în cadrul Uniunii Europene între Vest și Est accentuată mai ales după puseele migraționiste amintitite, pare a se menține configurându-i liderului FIDESZ o poziție de Făt-Frumos în partea de Europă  „cu viteza a doua”, cum mai este numit Răsăritul continentului.

         Pentru a deveni efectivă, lucru de care personal mă îndoiesc, sancționarea Ungariei cu suspendarea dreptului de vot ca stat-membru (prin activarea „punctului 7”), are nevoie, la capătul drumului, de votul unanim al Consiliului European! Lucru foarte greu de realizat!

           Indiferent de ceea ce se va întâmpla un lucru este sigur și anume că Ungaria lui Orban va rămâne în centrul atenției internaționale pentru multă vreme de acum înainte, cel mai probabil având alături Polonia lui Andrzej Duda și Mateusz Morawieck, dar nu numai.

           Florin-Vasile ȘOMLEA

          –politolog și analist geopolitic–