Cluj-Napoca, 13 ianuarie 2017

România, de la „guvernul meu” la „guvernul lor”

               

           A trecut mai bine de o lună de la încheierea alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2016, perioadă în care am trecut cu bine pragul noului an 2017 și, după unele pertractări, aș spune firești, România are din nou un guvern politic, rezultat din noua/veche majoritate PSD-ALDE.

              Scorul realizat de PSD, de peste 45 de procente la nivelul întregii țări, practic cel mai bun după cel înregistrat în Duminica Orbului din mai 1990, coroborat cu dezastrul PNL-ului, aflat la un neverosimil 20 la sută, îi oferă un confort sporit actualului cabinet de la Palatul Victoria condus de tânărul fost, până de curând, președinte al Consiliului Județean Timiș, Sorin Mihai Grindeanu.

              Desigur că, până să se ajungă aici, au trebuit să aibă loc și câteva „schimburi de focuri” între noul „tătuc” pesedist Liviu Dragnea și președintele Klaus Iohannis, asta și ca urmare a faptului că prima propunere pentru funcția de premier a noii puteri, doamna Sevil Shhaideh, a fost tratată cu refuz de șeful statului din motive nedate publicității, dar speculate de o bună parte a presei românești.

              Dincolo de „intrarea în pâine” a Guvernului Grindeanu, ar mai fi de subliniat faptul că funcțiile de conducere ale ambelor camere ale legislativului au rămas în mâna PSD-ului și a ALDE, titularii fiind Liviu Dragnea, respectiv Călin Popescu Tăriceanu.

             Până aici, nimic deosebit, am putea spune!

             Ceea ce trebuie, însă, „punctat” ca fiind nefiresc este tonul de o deosebită agresivitate al „vocilor autorizate” ale puterii, presărat, printre mârâituri, cu amenințări directe la adresa lui Klaus Iohannis, singurului obstacol real care îi mai stă în calea planurilor nedevoalate (dar ușor de anticipat)!

              Acestuia, într-un exces de zel, „i s-a arătat pisica” suspendării din funcție (după „modelul Traian Băsescu”), în ideea că sperietoarea va funcționa și „locatarul de la Cotroceni” va fi „pus cu botul pe labe”!

               Numai că nu a fost deloc așa după cum se așteptau liderii celor două partide aliate aflate la guvernare, șeful statului dând senzația că „s-a trezit din somn”, un prim gest de împotrivire fiind atenționarea că nu va fi de acord cu un buget pe anul curent al cărui deficit nu se încadrează în limita de 3 la sută! Prin urmare, se pare că vom asista la un lung meci de tenis între cele două tabere, cu multe seturi de acum înainte!

               Așa după cum ne aducem aminte cu toții, la momentul venirii sale la președinție, Iohannis a vorbit intens despre dorința sa de a avea la Palatul Victoria un executiv care să îi împărtășească gândirea politică și proiectele referitoare la România.

                Denumită, mai în glumă, mai în serios, „guvernul meu”, o asemenea echipă părea a fi, la un moment dat (după unii) cabinetul de „tehnocrați” condus de Dacian Cioloș care, aflat „la butoane” un an de zile, nu a convins, dar nici nu s-ar putea spune că a dezamăgit întrutotul.

                Cert este însă faptul că, cel puțin în ultimele luni, președintele a dat de înțeles că aceasta nu era ceea ce își dorise, speranța lui fiind legată de un eventual succes electoral la „parlamentare” al susținătorilor lui Cioloș, PNL și USR, de pe urma căruia să poată lua naștere un asemenea guvern. Dar, n-a fost să fie!

                 Și dacă nu am avut parte de „guvernul meu” (adică a lui Iohannis), iată că avem parte de „guvernul lor” (al tandemului Dragnea-Tăriceanu și colegilor acestora), un executiv al revanșei politice, teleghidat de către „tătucul” Liviu Dragnea, singurul care „știe «pe de rost» programul de guvernare al PSD-ului” (după propria sa afirmație în fața mass-media).

                   Ceea ce se vede de pe acum cu ochiul liber este că, dincolo de „amețirea” populației (pentru a rămâne „calmă”) cu câteva măsuri „sociale” care vizează viața de zi cu zi, se află pregătirea serioasă a asaltului asupra statului de drept, începând cu atacurile susținute asupra DNA-ului și terminând cu anunțatele intenții de modificare a legislației anicorupție, al căror scop final este eliminarea barierei legale care stă în calea lui Dragnea (actualmente, condamnat cu suspendare) de a deveni șeful guvernului României!

                  Dar cine crede că cu asta lucrurile s-ar liniști se înșeală, pentru că ținta, cu adevărat importantă pentru liderul pesedist, este funcția de șef al statului în noiembrie 2019!

                  Abia odată atins acest obiectiv politic „strategic” PSD-ul și penalii săi s-ar mai domoli întrucâtva, având acum controlul (aproape) absolut asupra țării, într-un context de parodiere a democrației în care opoziția să fie, nimic altceva, decât un element de ordin strict decorativ.

                 Tocmai de aceea, cred că menținerea în vigoare, de către Comisia Europeană, a monitorizării României în materie de reformă a sistemului judiciar și a luptei împotriva corupției prin Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV) până în 2019 (în urma vizitei din acest început de an la București a delegației comunitare) reprezintă un lucru salutar, întrucât măsura respectivă este una care pune sub protecție realizările din acest domeniu, atâtea câte sunt ele!                 

      Florin-Vasile ȘOMLEA

- politolog -