Cluj-Napoca, 11 mai 2017
„Prezidențialele” din Franța și iluzia indusă a schimbării
Scorul dintre cei doi
concurenți spune totul: 66,1 la sută Macron
(în turul întâi 24,01 la sută), 33,9 la sută Le Pen (în turul întâi 21,53 la sută) din totalul celor prezenți la urne!
Alegerile pentru
fotoliul de la Palatul Élysée au fost departe de a fi dificile pentru candidatul Macron, în condițiile în
care, între cele două tururi de scrutin, acesta primise asigurări de susținere
din partea majorității celor care puteau influența votul francezilor, de la
președintele socialist „în funcție” Hollande până la competitorul electoral republican Fillon.
Și nici nu putea fi
altfel din moment ce cvasitotalitatea spectrului politic actual din Hexagon se „regăsea”,
într-o formă sau alta, în discursul public al celui victorios la 7 mai 2017.
Filoeuropean, adept al consolidării construcției comunitare,
susținător declarat al continuării drumului Uniunii pe coordonatele stabilite, fostul
socialist de până mai-ieri devenit în
mod subit „centrist” Emmanuel Macron
nu este, și nici nu a fost vreodată, altceva decât un „om al sistemului” (sau,
dacă vreți, al establishmentului
actual), nicidecum un personaj „antisistem”, așa cum, diversionist și manipulator,
a fost „promovat” în presa franceză și nu numai!
Adevăratul candidat
„antisistem” a fost (și a rămas) Marine
Le Pen, „extremista de dreapta”, cea care a pus „în discuție”, de o manieră
„îndulcită” oarecum ca urmare a mizei electorale, statutul actual al
apartenenței Franței la Uniunea Europeană și detaliile politicii interne din
Hexagon, mergând până la afirmarea intenției de a opera revenirea la moneda
națională francul și renunțarea la euro!
Desigur că „e bine
când totul se termină cu bine” (nu-i așa?), dar întrebarea care rămâne este de
ce trebuie să se recurgă la astfel de „interpretări”, în disprețul realității
și al evidențelor? Unde este mult clamatul „respect pentru cetățean”, atât de
intens folosit de mass-media de
pretutindeni?! Răspunsul și-l poate da singur fiecare: el nu există sau, în cel
mai fericit caz, este „accidental”!
Presupusele (sau
realele) conexiuni ale lui Marine Le Pen,
respectiv ale Frontului Național, cu Vladimir
Putin și cu Moscova (vezi invocatul „atac cibernetic rusesc” la adresa lui
Macron din seara ultimei zile de campanie electorală de dinaintea scrutinului
final) nu justifică defel aceste „practici”, care par a deveni „obișnuință” în
comportamentul presei de pe mapamond. Ele, „practicile” respective, nu fac
decât să afecteze credibilitatea
„câinelui de pază al democrației”, cum este definită mass-media în lumea occidentală.
Ceea ce mai trebuie
subliniat e faptul că, după cazul Austriei,
când în „finala prezidențialelor” s-au confruntat reprezentanții a două
formațiuni, altele decât cele „clasice” (socialiștii
de la SPÖ și conservatorii de la FPÖ)
a venit rândul Republicii Franceze să „repete scenariul”, fapt care ne arată că
nu mai avem de-a face cu o „întâmplare”, ci cu o schimbare dramatică de
situație, care trădează lehamitea alegătorilor din țările UE față de oferta și
discursul partidelor care au dominat decenii la rând scena politică!
Conștienți de această
realitate în plină schimbare, cei aflați în „spatele cortinei” au pregătit „soluții”
care, cel puțin până acum, s-au dovedit a fi salvatoare: ecologistul Alexander
Van der Bellen în Austria, respectiv „centristul”
Emmanuel Macron în Franța.
În concluzie, victoria de duminica
trecută a lui Macron nu reprezintă altceva decât o iluzie a „schimbării”, indusă
de presă și de diverși comentatori „progresiști” de la noi și de aiurea!
În plus de asta, absenteismul de la al doilea tur de
scrutin francez (25,38 la sută, adică 12 041 278 de persoane!), cel mai mare
din ultimii 50 de ani la „prezidențiale”, ca și numărul foarte mare de voturi nule și „albe” (11,49 la sută
însemnând cifra de 4 066 801!) se traduc în realitatea „seacă” a matematicii electorale
în faptul că, pe fond, cel mai tânăr președinte al Celei de-a V-a Republici a fost votat de numai cu ceva peste o
treime dintre francezi, ceea ce ar trebui să mai estompeze din euforia celor
care aduc osanale reușitei „salvatorului” Macron!
Iar dacă, la cele de
mai sus, adăugăm faptul că peste doar o lună vor avea loc alegerile parlamentare, unde „En Marche!” nu mai poate conta pe
larga coaliție anti-Le Pen de la
„prezidențiale”, fiecare partid fiind preocupat de astă dată de propriul scor
electoral, se poate spune că, adevăratul câștigător al acestei perioade
politice din Hexagon este Frontul Național, ceea ce ar trebui să mențină starea
de îngrijorare a celor care l-au propulsat pe Emmanuel Macron la Palatul Élysée.
Pentru că, vrem nu vrem,
un legislativ în care „extremiștii de dreapta”, anti-Bruxelles și
„naționaliști”, ar avea scorul lui Marine Le Pen de la al doilea tur al
„prezidențialelor” ar constitui o „problemă” pentru toată lumea, nu doar pentru
Franța, acum când Uniunea Europeană se găsește într-un punct „nodal” al existenței
sale pe care nimeni nu-l anticipa cu doar câțiva ani în urmă!
Așa s-ar putea explica,
cred eu, recentul mesaj pozitiv al președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care, pentru a-și
mai îndulci amărăciunea lăsată de Brexit,
anunța azi, 11 mai 2017, de la tribuna Parlamentului de la București că
„România îndeplinește toate condițiile pentru aderarea la zona euro și la
Spațiul Schengen”!
Să dea Domnul!
Să dea Domnul!
Florin-Vasile ȘOMLEA
- politolog și analist geopolitic -
