Cluj-Napoca, 13 noiembrie 2017

Monarhia, încotro ?!

        Cu mai bine de doi ani în urmă Casa Regală a României a fost zguduită de un „cutremur de intensitate mare” cauzat de excluderea nepotului regelui Mihai, principele Nicolae, din rândul „succesorilor” ultimului suveran al țării.

                Decizia i-a surprins atunci pe mulți și mai ales pe cei foarte atașați cauzei monarhice. Nu însă și pe cunoscătorii dedesubturilor politicii.

                Zilele trecute subiectul „monarhia” a revenit cu mare forță în actualitate avându-l, din nou, în prim-plan pe „exclusul” Nicolae Mihai de Roumanie Medforth-Mills (numele actual al nepotului regal), ca urmare a încercării sale nereușite de a-și vizita bunicul la reședința acestuia din orășelul elvețian Aubonne, aflat, în virtutea conținutului comunicatului de presă al Casei Regale, „pe ultima sută de metri” a existenței sale.

               Gest firesc pentru orice om și, cu atât mai mult, pentru cineva care are o educație aleasă fondată pe „principiile unei atitudini creștine”, de care componenții unei familii, precum cea a regelui Mihai, nu poate face abstracție!

              Din această tentativă a apărut însă un adevărat „scandal mediatic” amplificat chiar de către cei care ar fi avut datoria să încerce ascunderea lui, adică principesa moștenitoare Margareta și (surpriză mare!) principesa Elena, mama lui Nicolae!

              Dacă prima, în calitate de Custode al Casei Regale, l-a reclamat la poliția elvețiană pe „împricinatul”, sub semnătura soțului Duda (!?!), cea de-a doua i-a lăsat pe mulți cu gura căscată prin felul în care și-a admonestat fiul în public! Ambele s-au dovedit a fi de-a dreptul iritate de gestul, repet, absolut firesc al lui Nicolae, și au dovedit că sunt departe de standardele înalte de care, nu o dată, au făcut atâta caz.

               Dincolo de toate astea un lucru e limpede: principele Nicolae „deranjează” prin simpla lui prezență „ceva” și „pe cineva”, altcumva nu se explică virulența reacțiilor „părții vătămate”, subiect asupra căruia nu vreau să insist!

                Dincolo de aparențe, miza este una imensă pentru cei care reprezintă astăzi oficial Casa Regală a României, în speță principesa Margareta și soțul acesteia, Radu Duda. Lucrul se poate vedea și din „aranjamentele” făcute cu liderii actualei puteri, Dragnea și Tăriceanu, carem după unii, vizează la transformarea Casei Regale (actualmente, o instituție de drept privat de tipul unui ONG) într-un promotor al interesului public prin efectul unei legi aflate „în lucru”, pe niște sume cu multe zerouri și, lucru foarte interesant, asimilarea principesei Margareta și a consortului acesteia cu statutul conferit foștilor șefi de stat, cu toate avantajele care decurg de aici!

                  La ora actuală de acest statut beneficiază (meritat!) doar regele Mihai, motiv pentru care fostul srveran a primit, ca „locuință”, Palatul Elisabeta din București și bugetul aferent serviciilor necesare bunei sale funcționări, de care se bucură oarecum, în absența „titularului” aflat la Aubonne, „cuplul princiar” Margareta-Duda. Aceste „favoruri” vor dispărea însă după plecarea la cele veșnice a suveranului.

                Complicitățile „cuplului princiar” cu actuala putere PSD-ALDE sunt mai vechi și au fost alimentate, la început, de către fostul actor prin intermediul vechii „relații de familie” cu Ion Iliescu, din vremurile în care cel din urmă era prim-secretar PCR la Iași, orașul de obârșie al „prințului-consort” de azi.

               Opinia unora dintre cunoscătorii Casei Regale este aceea că principele Nicolae, prin popularitatea câștigată în timp, a „rănit” orgoliile mătușii Margareta și ale consortului ei, motiv pentru care s-a întâmplat tot ce am văzut în acești ani din urmă.

                În plus, anularea „legii salice” de către regele Mihai nu are nici o valabilitate juridică în eventualitatea revenirii la monarhia constituțională, întrucât, la ora de față, Casa Regală, după cum arătam, nu este o instituție publică a statului iar decizia respectivă ține doar de Parlament, în eventualitatea revenirii la monarhia constituțiuonală, fapt care îl avantajează în mod clar pe Nicolae, singurul descendent al regelui Mihai pe linie masculină.

               Încercând o evaluare obiectivă a ceea ce se întâmplă acum este evident că monarhia nu are nici o șansă de a se impune simpatiei publice din România decât prin intermediul principelui Nicolae, cuplul Margareta-Duda fiind departe de un asemenea statut!

              O spun atât reacțiile din mediile online, cât și diferitele sondaje făcute pe Internet de către diferite publicații.

              Așa că, dacă nu se va ajunge la o reconciliere între cei aflați într-un conflict absurd atunci destinul monarhiei este definitiv pecetluit!

             Florin-Vasile ȘOMLEA

             - politolog și analist geopolitic -

Cluj-Napoca, 9 noiembrie 2017

În disprețul tuturor

                

Da, da, chiar așa e! Ceea ce se întâmplă de mai multă vreme în politica de pe Dâmbovița pare a friza absurdul ajungând să irite pe mai toată lumea, în disprețul majorității societății, patronat, sindicate sau public larg.

               Cei care fac „excepție de la regulă” sunt consumatorii obișnuiți ai emisiunilor tv proguvernamentale (le știți dumneavoastră, așa că nu le mai nominalizez), „anesteziați” fie cu abordări de divertisment frivol (sub toate aspectele și formele), fie cu „analize la sânge” operate de oamenii fideli puterii politice actuale, pentru care obiectivitatea este doar un cuvânt gol de conținut, la care au renunțat, fără vreo jenă, de multă, de foarte multă vreme.

               Guvernul Tudose al puterii PSD-ALDE, al doilea din decembrie 2016, după ce „s-a muncit” câteva luni, a scos, odată cu înstăpânirea toamnei, două pachete de legi, unul cu trimitere la mai vechea obsesie legată de aservirea justiției politicului, celălalt având ca țintă domeniul fiscalității.

               Acționând după principiul „Trenul merge, câinii latră!”, oamenii lui Dragnea și Tăriceanu, beneficiind și de complicitatea și susținerea parlamentară a oportunistului UDMR, au schimbat, pe ici, pe colo, doar „procedura de lucru”, nu și ținta (țintele). Mai precis, au renunțat la ordonanțe în ceea ce privește justiția și au „lucrat” mutând totul la nivel legislativ, acolo unde publicul larg „nu se prinde” așa ușor, având în vedere „meandrele” procedurale ale activității de la Casa Poporului, cu care sunt familiarizați doar „știutorii” și câțiva profesioniști (oameni de specialitate, analiști sau ziariști).

              În plus, aici nici nu se poate acuza că ar fi „eludată democrația” întrucât Parlamentul este „temelia sistemului democratic”, „piatra unghiulară” a acestuia (vorba lui Tăriceanu), nu-i așa?

              Numai că, „Nu e cum vrea omul, ci cum vrea Domnul”, sau, poate că mai potrivită ar fi zicala aceea cu „Socoteala de-acasă, nu seamănă cu cea de la târg”, pentru că nu le-a prea ieșit nici de data aceasta!

              Cu toată manipularea „profi” făcută prin mass-media fidelă, care a ținut săptămâni bune, timp în care ni s-a împuiat capul cu formule „care mai de care”, precum „DNA=Noua Securitate”, „Statul paralel”, „abuzurile Sistemului împotriva statului de drept” și alte asemenea bazaconii, când să se treacă „la treabă”, puterea s-a trezit din nou cu oamenii în stradă, în capitală și în principalele orașe ale țării.

              Noutatea și surpriza neplăcută pentru aceasta o reprezintă acum neverosimila „alianță” dintre patronat și sindicate, fiecare nemulțumit (din motive diferite) de „revoluția fiscalității”, asumată de guvern prin ordonanță, care prevede (sub lozinca „eliminării evaziunii”) „creșterea masei monetare colectate la bugetul de stat”.

             Dar nu doar atât! Tot ca urmare a bucuclașei „revoluții fiscale” s-a ajuns la un alt paradox: coalizarea primarilor, indiferent de partidul de care țin, iritați de pierderea câtorva milioane de euro din bugetele avute la dispoziție pentru politicile de dezvoltare locală în anul care vine și în cei următori și pentru creșterile salariale recente!

             Cred că asta este cea mai importantă „realizare” a lui Dragnea-Tăriceanu-Tudose: a-i face pe oamenii tăi să fie solidari cu ceilalți!

             Să mai cuteze să zică cineva că actuala putere nu ține la unitatea noastră de neam!

             Cât despre partea cu justiția, ce să mai spunem, e „poveste veche” deja! Preocupați de „consolidarea democrației”, aceiași Dragnea&Tăriceanu le-au dat o „sarcină”, deloc simplă, ministrului de resort Toader și predecesorului său în scaun, deputatul Florin Iordache (cunoscut și sub pseudonimul „Altă Întrebare”), de a-i pune „cu botul pe labe” pe Kövesi, Lazăr și ceilalți magistrați fideli legii.

             Prinși „cu mâța-n sac”, cei doi au cam dat-o „din colț în colț”, primul pe la Bruxelles în discuțiile cu prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, cel de-al doilea în țară, pe la televiziuni, „încolțit” de liderii de opinie politici sau apolitici.

             Astfel, „luat la întrebări” de către oficialul european, care i-a recomandat să obțină opinia Comisiei de la Veneția înainte de a merge mai departe cu „reforma în justiție”, Tudorel Toader, s-a spălat pe mâini ca Pilat din Pont în procesul lui Iisus, afirmând, candid, că „nu se mai poate face nimic” întrucât „proiectul legii a ajuns în legislativ” și „este de competența Parlamentului îndeplinirea acestei recomandări”.

              „Deștept băiatul”, ar putea spune cineva. Da, dar nu suficient, pentru că toată lumea este acum cu ochii pe legislativ!

               Și ar mai fi de adăugat ceva: greul de-abia acum începe și pentru el și pentru șefii lui! De ce? Pentru că tensiunea în țară, așa după cum spuneam, e în creștere iar cota de simpatie față de cei aflați la putere scade de la zi la zi, așa după cum o arată ultimele sondaje! Restul sunt „detalii”!

        

         Florin-Vasile ȘOMLEA

             - politolog și analist geopolitic -