Cluj-Napoca, 27 septembrie 2016
Democrație sau „plutocrație” ?!
Apropierea
campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din această
toamnă a readus în atenția publicului partidele angrenate în cursa electorală,
detaliile modului în care sunt întocmite listele
de candidați stârnind, de pe acum, comentarii de tot felul în rândul
specialiștilor în domeniul politicii.
Mi-am propus să fac și eu
același lucru, în rândurile de față, luând ca „repere” viziunile unor „clasici”
ai teoriei democrației, precum Giovanni Sartori sau Robert A. Dahl.
În
discuțiile cu iz didactic legate de democrație, pentru o cât mai „plastică”
redare a diferențelor dintre formele
de manifestare ale acesteia, am întâlnit uneori reprezentări grafice împrumutate din geometrie.
Din această perspectivă, democrația occidentală apărea redată printr-un patrulater, în timp ce democrația latino-americană era asemănată
cu imaginea unui triunghi, concluzia,
pe care o putea trage oricine, fiind aceea că prima are o stabilitate conferită
de însuși „echilibrul” formei geometrice care o reprezintă (fapt tradus, sub
aspect social, printr-o mare omogenitate).
Prin contrast, cea de-a doua, redată
grafic, după cum menționam, printr-un
triunghi, a fost asimilată cu existența
unei societăți având un „vârf” bogat
și o „bază” marcată de sărăcie accentuată,
generatoare a unui pronunțat dezechilibru
(cu toate consecințele negative care decurg de aici).
Felul în care au evoluat
lucrurile în America Latină i-a
determinat pe mulți să afirme că, în realitate, în această parte a lumii avem
de-a face cu „false democrații” și cu veritabile „plutocrații” („ploutos” = avere, „kratos” = putere).
Marile discrepanțe
sociale existente în aceste „democrații” s-au tradus prin numeroase mișcări violente (revoluții și lovituri de stat
militare) cu care a fost presărată istoria acestui continent de-a lungul întregului
timp scurs de la înlăturarea jugului colonial spaniol sau portughez!
Situate în Emisfera Vestică, spațiu geopolitic
dominat de Statele Unite, republicile
latino-americane s-au aflat, mai tot timpul, „pe masa de joc” a intereselor marilor companii nord-americane care,
profitând de vulnerabilitatea „democrației”
acestora (cauzată, în primul rând, de puternica polarizare bogați-săraci) au avut câmp deschis în alimentarea frecventă
a tulburărilor amintite.
Ei bine, făcând comparații ale democrației
românești cu democrațiile consolidate
(aspectul comparativist fiind foarte
apreciat în mediul de specialitate), analiștii
au remarcat discrepanțele existente între cele două și, în egală măsură, unele asemănări ale acesteia cu democrațiile latino-americane!
Și s-ar părea că aveau
dreptate!
Aveau dreptate pentru că, până
la un punct, democrația românească urmează
acest „model” iar dacă nu am fi fost situați geografic în Europa, probabil că lucrurile
ar fi luat-o rău de tot „pe arătură”!
De ce spun asta? Pentru că marcate
de goana lor după puterea aducătoare de „foloase necuvenite” pentru „elitele”
care le conduc, partidele românești par
a vrea să ne demonstreze că s-au „molipsit” de unele „tare” ale democrațiilor
latino-americane!
Poate că cea mai bună dovadă în
acest sens e aceea legată de modul în care sunt întocmite listele electorale: cei cu bani mulți în față, cei cu bani puțini,
mai la coadă!
Dar nu numai atât!
Pentru ca „tacâmul” să fie
complet, din patru în patru ani, sumele înscrise în dreptul candidaților de pe primele locuri au ajuns
să fie tot mai „consistente”, cu tot mai multe zerouri și, dacă e posibil, în
euro (că, deh, doar suntem membrii ai Uniunii Europene, nu-i așa?!).
Întrucât în mass-media au
apărut unele date legate despre acest obicei, poate că nu ar strica să menționăm,
desigur orientativ, sumele din dreptul
candidaților, ele cifrându-se între 63 000 de lei (14 000 euro) (însemnând 60
de salarii minime brute pe ţară) și
10 500 lei (2 300 euro)!
Prin această „filosofie” care
stă la baza întocmirii listelor
electorale au fost date la o parte, din nou, competența, pregătirea de
specialitate, experiența profesională,
criteriile de integritate (singurele
care ar fi putut ajuta la creșterea eficienței
activității legiuitoare în viitorul
Parlament!).
Privite dintr-o altă perspectivă,
cea socială, sumele pretinse de partide pentru candidați
sunt o adevărată bătaie de joc la adresa majorității populației care se zbate
în mizerie!
Asta fără a mai pomeni faptul
că la întocmirea listelor apar și
alte „neajunsuri” ca urmare a favoritismelor
de tot felul, absolut discreționare,
„instrumentate” de „baronii” locali (și asta indiferent de partidul de care
aparțin!).
Această spirală a „nesimțirii
politice”, care pare a fi fără de sfârșit, ne face să ne întrebăm dacă, nu
cumva, ne aflăm într-o eroare de
percepție a societății în care trăim și dacă nu ne îndreptăm spre „fundătura”
unui drum care ne duce, nu spre democrație,
ci spre o veroasă și cinică „plutocrație”!
Florin-Vasile ȘOMLEA
- politolog -
