Cluj-Napoca, 19 martie 2017

PNL-ul nu este un SRL

             

           A trecut, iată, ceva timp (vreo doi ani) de la joncţiunea celor două componente importante ale ,,dreptei” româneşti actuale (PNL şi PDL) sub numele ,,Partidul Naţional Liberal” şi, în pofida aşteptărilor multora, lucrurile bat (încă) pasul pe loc. Vorba poetului ,,Trecut-au anii…”! Şi cam fără prea mult folos, aş completa eu!

            În loc să crească, scorul înregistrat în confruntările electorale de către port-drapelul liberalismului românesc contemporan a tot scăzut ajungând îngrijorător de jos, prin raportare la ceea ce se urmărea iniţial şi la necesităţile confruntării cu populista putere de ,,stânga” reprezentată de colosul pesedist.

            Ceea ce ar trebui să alerteze în cel mai înalt grad ar fi faptul că, nici măcar după luna protestelor masive de stradă din această iarnă, provocate de tentativele puterii actuale de atentat la adresa statului de drept şi a luptei anticorupţie când, atât PSD cât şi ALDE, au coborât vertiginos în preferinţele publicului, situaţia PNL-ului nu s-a îmbunătăţit, acesta înregistrând şi el o scădere de la 21 la sută, cât avusese la 11 decembrie 2016, la 17 procente !?!

            Şi întrucât ,,boala lungă e moarte sigură” naţional-liberalii, ,,treziţi din beţie” şi invocând calendarul stabilit cu ceva vreme în urmă s-au hotărât să treacă la treabă demarând acţiunile pentru pregătirea Congresului care va consfinţi o conducere unitară, programat undeva pe la începutul verii care vine.

            Să fie într-un ceas bun, ar putea spune unii! De acord, zic şi eu, numai că ,,mai e mult până departe”...

            De ce? Păi, în primul şi în primul rând, pentru că PNL nu e un partid ca oricare altul, chiar dacă unii, mai cârcotaşi, acuză ,,pedelizarea” istoricei formaţiuni înfiinţată la 24 mai 1875 de frații Brătianu, C. A. Rosetti, M. Kogălniceanu, Ghe. Vernescu şi colegii lor de generaţie paşoptistă.

            ,,Greutatea” numelui ,,PNL” impune respect şi apreciere, dincolo de orice fel de subiectivisme! De el sunt legate realizări de necontestat ale României moderne: democraţia reprezentativă într-un context de organizare statală monarhic-constituţională, unificarea tuturor românilor în graniţele ţării întregite, prosperitatea economică a anilor 1930 şi reformarea unei societăţi cu multe reminiscenţe ale unui Ev Mediu întârziat şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea culturii naţionale şi impunerea pe plan general a unor nume „adjudecate” de către umanitate, nu neapărat ,,liberale” ca orientare publică (de la George Enescu la Constantin Brâncuşi, de la Emil Cioran la  Nicolae Iorga şi exemplele ar putea continua).

             Nu e vorba de a idealiza lucrurile, este purul adevăr: pe gândirea liberalismului românesc s-a clădit o lume nouă, dinamică, sănătoasă, chiar dacă, uneori, au apărut şi evenimente mai puţin plăcute, care au dat (şi dau şi azi) ,,apă la moară” nostalgicilor de tot felul ((neo)comunişti sau de altă natură)!

            PNL-ul nu este un SRL, aşa cum cred (şi ar vrea) unii, nici un partid ,,oarecare” cu care să te joci ,,de-a v-aţi ascunselea”! Nu, el este un partid de cea mai mare importanţă care are un profil distinct şi care, cum spunea ,,centenarul” fost lider Mircea Ionescu-Quintus, sărbătorit recent, va dăinui peste timp!

            Este un fapt de care trebuie ţinut cont, motiv pentru care Congresul care urmează va trebui să dea răspunsurile corecte şi absolut necesare, atât societăţii, cât şi membrilor săi!

             Şi pentru a începe cu dreptul urcuşul său politic, PNL trebuie să îşi aleagă un preşedinte, un lider naţional cu valenţe multiple, care să-i imprime acel ritm fără de care ,,nu se poate” şi care să-i redea credibilitatea în rândurile românilor, obosiţi de prea multele ,,încercări” electorale de până acum!

             Poate fi oricine preşedintele Partidului Naţional Liberal? Eu zic că nu! Nu, pentru că a fi liderul naţional al unui asemenea partid necesită, în primul rând, o cunoaştere profundă, nediletantă, a istoriei sale de peste 141 de ani! Apoi, acest preşedinte mai are nevoie de o cunoaştere şi asumare a valorilor naţional-liberalismului, unul din cele şase ,,curente” importante ale abordării liberale actuale de la nivel global, foarte diferit de ceea ce există azi în Europa, unde liberalii occidentali sunt mai degrabă social-liberali, mai degrabă apropiaţi de social-democraţi (motiv pentru care şi votează în Parlamentul de la Bruxelles cu socialiştii în mod constant!).

             Numele lansate, până acum, ca potenţiali candidaţi la şefia PNL-ului sunt în aceste zile în atenţia membrilor formaţiunii naţional-liberale şi, unii dintre ei, fac deja, mai mult sau mai puţin justificat, deliciul presei.

             Pe ici, pe colo, ,,se aude” că şi-ar ,,băga nasul” în ,,ciorba liberală” şi Cotroceniul. Dacă e adevărat sau nu, nu ştim! Totuşi, admiţând că ar fi ,,un dram de adevăr” într-un astfel de zvon, aş spune că ar fi mai bine dacă Președinția s-ar abţine de la aşa ceva, fie şi numai dacă e să luăm în calcul ,,mâna proastă” pe care a avut-o cu precedenta intervenţie (vezi susţinerea, deloc fericită, ba dimpotrivă, a Alinei Gorghiu!). 

             Dar nu numai atât! Veleitarii şi ,,combinagii” de tot soiul care, din nefericire, nu lipsesc nici din ,,noul PNL” ar fi mai potrivit să-şi vadă ,,lungul nasului” şi să se ocupe de altceva şi să lase politica la îndemâna celor care se pricep şi care ,,au cap” pentru aşa ceva!

              Pentru că, după cum am subliniat mai sus, PNL-ul nu este un SRL!

Florin-Vasile ȘOMLEA

 - politolog și analist geopolitic -